Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Irina Mavrodin: o carte pentru aducere aminte
Gabriel POPESCU (coordonator) - Opera ca proiect. Studii în amintirea Irinei Mavrodin
- 20-11-2015
- Nr. 799
-
Valentin PROTOPOPESCU
- REMEMBER
- 3 Comentarii
Atunci cînd, pe la sfîrşitul lui mai 2012, Irina Mavrodin trecea în nefiinţă, deşi era indubitabil că literatura română suferea o enormă pierdere, inerţia lumii noastre intelectuale a împiedicat o reacţie (mai) adecvată. Atunci, ca şi acum, altele erau priorităţile dîmboviţene… din păcate. Doar prin excepţie s-au găsit voci care să deplîngă această autentică traumă a unui sistem cultural ce-şi (re-)descoperă nedrept de tîrziu temeiurile. Realizăm puţinătatea fiinţei noastre intelectuale abia după ce valorile adevărate ne părăsesc. Dar aceasta este o maladie recurentă în patria Mioriţei. Nil nove sub sole. Prezenţă spirituală de anvergură, Irina Mavrodin a fost şi un om deosebit de bun. Am avut privilegiul să o cunosc tardiv, pe cînd luam parte, alături de alţi cîţiva scriitori pasionaţi de opera şi biografia cioraniană, la lucrările Colocviului Internaţional „Emil Cioran“ de la Sibiu-Răşinari, iniţiate şi organizate de un alt mare dispărut, flamandul Eugène van Itterbeek. Ce m-a izbit de la prima vedere a fost incredibila ei toleranţă, precum şi generozitatea de a căuta punţi de comunicare, chiar şi în situaţii de un antagonism cognitiv acut. Animată de o răbdare de tip zen, Irina Mavrodin încerca să înţeleagă punctul de vedere al alterului şi să găsească un no man’s […]
… memoria culturala trebuie pastrata. Cineva , poate tot domnul Gabriel Popescu de la Universitatea din Craoiva, sau cineva de la Universitatea din Bucuresti, ar trebui sa demareze un proiect de recuperare a operei Irinei Mavrodin si de publicare grabnica. Sunt studii, sunt traduceri, sunt poezii, sunt carti, sunt referintele la Blanchot si Proust.
Felicitari lui Valentin Protopopescu ca a scris despre acest volum, care ne aminteste de marea profesoara si scriitoare Irina Mavrodin!
Felictari universitarului craiovean Gabriel Popescu pentru aceasta aducere aminte a doamnei profesoare si traducatoare Irina Mavrodin.
Felicit pe autor pentru articolul sau scris cu lacrimi si competenta despre reala dimensiune a prezentei Marei Doamne Irina Mavrodin in literatura romana.Sunt oameni care mostenesc titluri de noblete, Irina era o nobila prin fiinta sa, prin fiecare vorba,prin fiecare gand, prin fiecare gest dar aristocratia Irinei era asociata de genialitate ,modestie si caldura umana.Asociatii extrem de rar intalnite impreuna la aceiasi persoana. M-a onorat cu o recenzie in „Convorbiri Literare ” atunci cand inca nu ne cunosteam si mi-a spus la telefon ca va traduce in franceza cartea mea de poezii „Pestrit”.Cartea „Bariolee” a aparut in Editura” L-Harmattan” si aceasta a fost ultima traducere a unei carti de poezie pe care a facut-o .Pe parcursul traducerii am avut privilegiul de a o vizita de multe ori acasa si de a ne impartasi gandurile.Imi spunea:”Noi ne-am imprietenit pe toata viata”.Avea de trait inca un an.