IRONIA ROMANTICA

Mastile comicului „Ironia este parte componenta a modelului romantic si este strins legata de alte concepte majore, cum sint organicismul, dialectica, intensitatea lirica si melancolia. Tensiunile dialecticii si cele ale ironiei sint intr-o relatie de dependenta reciproca, ele neputind fi, de fapt, concepute una fara cealalta. Ironia romantica este o componenta a perfectiunii romantice si a absolutului romantic, dar este si o oglinda si o reiterare a acelei perfectiuni si a acelui absolut. Ironia romantica, de fapt, cauta perfectiunea prin intermediul expansiunii. Slabirea si segmentarea ironiei romantice ofera cea mai buna explicatie pentru proliferarea tragicomediei si a grotescului in productiile literare ale romantismului tirziu. Dupa 1815, scriitorii francezi, si nu numai, isi declara sfidator dreptul de a zugravi rinjetul grotesc, spaima si caricatura. Prefata lui Victor Hugo la Cromwell a constituit un manifest al amestecului nivelelor stilistice. Aceste fenomene pot fi raportate direct la contextele lor socio-culturale si pot fi prezentate ca expresie a temerilor si dezamagirilor epocii, precum si a unor tendinte de revolta inabusita. Ele pot fi, de asemenea, asociate cu unele traditii ale teatrului si romanului, care apartinusera secolului al 18-lea: povestiri de groaza si povestiri gotice, melodrama si comedii larmoyante, interesul reinnoit pentru balada populara. […] […]