Islamofascismul şi problema voluntarismului divin

Ce devieri teologice justifică acţiunile teroriste ale organizaţiei islamofasciste ISIS, care provine din Al-Qaida irakiană, condusă, pînă în 2006, de Abu Musab al-Zarqawi? Ce îi determină pe aderenţii săi „globali“ să comită masacre care sfidează, în numele lui Dumnezeu, distincţia elementară dintre bine şi rău? Islamofascismul acestei organizaţii teroriste face deja obiectul unei serii de analize catalizate de prezenţa, în ştirile zilnice, a genocidului şi epurărilor culturale comise de membrii ISIS. Avem de-a face cu o „banalizare a masacrului“, care nu mai surprinde pe nimeni cînd este asociată cu brandul terorist ISIS. Totuşi, cred că este loc şi pentru o analiză a fundamentelor ideologiei teologice prin care Abu Bakr al-Baghdadi, liderul acestei organizaţii, justifică hecatombele comise de ISIS în numele lui Dumnezeu. Cred că răspunsul la întrebarea formulată mai sus trebuie să ţină cont de relieful pe care îl dobîndeşte atotputernicia lui Dumnezeu în virtutea principiului ultraortodox şi puritan tawhid (unicitatea divină, autoritatea unică şi absolută a lui Dumnezeu în toate sferele vieţii), difuzat în Peninsula Arabică de secta lui Ibn Abd al-Wahhab, la jumătatea secolului al XVIII-lea. Concepţia ce rezultă din această doctrină, care a devenit o ideologie politică cunoscută sub numele de wahhabism, permite o absolutizare fundamentalistă a […]