ISTORIA DIN CUTIA DE PANTOFI. Casa Paşei de Timişoara

Revin la epoca vilayetului de Timişoara. Ocupaţia otomană a oraşului a durat o sută şaizeci şi patru de ani (1552-1716), aproape cît aceea a romanilor în Dacia. Caut prin cutia de pantofi  numele de groază şi de respect al turcului, căruia şi lumea Mitteleuropei a fost musai să i se închine. Dacă, să zicem, ortodoxia şi turcocraţia par să stea mai firesc împreună într-o relaţie în care cei dintîi sărutau papucul din atlaz al padişahului, pare mai greu de imaginat că acelaşi lucru l-ar fi putut face papistaşii. Pe de altă parte, evenimentele istorice nu sînt relevante în căutările noastre de arheologie culturală. Iată cîteva doar: în 13 decembrie 1603, unii prizonieri turci informează oştile austriece că la Timişoara ar fi ciumă (fişa 3886).   Cu trei ani înainte, în jurul datei de 11 februarie 1600, armata lui Mihai Viteazul arde suburbia (Vorstadt) oraşului, soldaţii iau cu ei 300 de femei ale musulmanilor păgîni şi apucă pradă multă. Cu alţi patru ani mai devreme, în vara anului 1596, avem următoarea informaţie: „Într-o scrisoare a lui Simion Genga către fratele său Pabro Genga, datată 19 iunie 1596, se spune: principele Sigismund Bathory venind în ajutorul Cetăţii Lipova, asediată de păgîni, provoacă […]