ISTORIA DIN CUTIA DE PANTOFI. In aeternum!
- 24-09-2010
- Nr. 543
-
Daniel VIGHI
- Rubrici
- 0 Comentarii
ON-LINE Nimic mai înspăimîntător decît scena cu băştinaşul ieşit în faţa alaiului care îl ducea cu biciul pe Isus pe Golgota. Omul pe nume Ahasverus refuză să-l ajute pe Mîntuitorul căzut înaintea lui în praful uliţei. Poate evită Ahasverus, poate că se teme, poate că nu vrea, destul de bine că asupra lui se abate blestemul Domnului care-i promite un drum fără capăt în veşnicia unei vieţi rătăcitoare in aeternum! O călătorie prin veacuri a unui fals, o nedreptate cu un Isus construit pentru ură împotriva zicerii „Doamne, iartă-le lor căci nu ştiu ce fac”. Un Isus al celor care urăsc, avîndu-l ca alibi. Toate acestea s-au petrecut pe un drum lung – secole de rătăcire şi ură care şi-au găsit împlinirea în veacul de pe urmă: „Cînd mă uit la cel care stătea în faţa mea, la vreo 30-40 de centimetri, văd că i se face o gaură în cap, la ceafă, apoi un şuvoi teribil de sînge şi pică mort. Acolo a zăcut, în vagon. Să nu mai vorbim că au fost în lagăr şi alte aspecte. Unele cadavre au fost despicate şi au fost extrase anumite organe şi… ori au consumat, ori au vîndut, căci şi […]