ISTORIA DIN CUTIA DE PANTOFI. Sepepistul Cartaphilus

ON-LINE Prin Banatul montan Ahasverus este urmat de edicte imperiale. Nu prea i se dă voie să rătăcească pe ţărmurile şi cheile rîului Caraş, aşa că Maria Tereza îi scrie baronului Enghelshofen să vegheze ca prin ţinuturile regimentelor de graniţă, cele atît de greu disciplinate de administraţia militară, să nu cumva să ajungă pribeagul jidov de pe vremea lui Cartaphilus – un rătăcit creştinat din Armenia medievală despre care povesteşte binecuvîntatul în Domnul, călugărul MATTHÆI PARISIENSIS din Sfînt Locaşul Saint-Alban în CHRONICA MAJORA. În letopiseţul lui Matthæi Parisiensis – cel de pe urmă dintre fraţi care şi-ar putea spune sieşi, în binecuvîntata smerire greco-bizantină, Amartolos, adică Păcătosul – se spune că ar fi venit pe la anul 1228 un vlădică din Armenia în Anglia de atunci şi ar fi povestit despre un paznic, un portar sau, cum zicem noi azi, un bodyguard, un membru al Serviciului de Protecţie şi Pază. Acest portar-bodyguard-sepepist pe nume Cartaphilus avea în grijă uşa pretoriului lui Pontius Pilat cînd a venit Condamnatul la Judecată. Cum a trecut pragul, cum l-a izbit Cartaphilus cu pumnul în spate de l-a proiectat în mijlocul camerei şi i-a strigat: „Mînă, Isuse, mergi mai repede, ce eşti aşa de mogăit“ […]