Istoria românilor, vacile cu lapte şi o bere la Timişoara
- 26-08-2016
- Nr. 837
-
Jan CORNELIUS
- OPINII
- 2 Comentarii
Recent am poposit, îndreptîndu-mă spre Munţii Semenic, o zi la Timişoara, oraşul în care mi-am petrecut la bunici vacanţele de vară ale copilăriei, precum şi anii studenţiei, pentru ca apoi, la sfîrşitul anilor ’70, să-mi iau lumea în cap, deprimat şi scîrbit de-atîta fericire comunistă, oprindu-mă taman în vestul Germaniei, la Düsseldorf. Şi desigur că şi la această nouă vizită pe plaiurile natale, ca întotdeauna, atenţia mea s-a îndreptat în primul rînd asupra lumii cărţilor, şi de aceea m-am oprit plin de curiozitate în faţa vitrinei Librăriei „Mihai Eminescu“ de pe Corso, care există acolo de cînd lumea şi în care, pe vremea ceauşistă, cărţile de literatură bună, dacă existau, erau totuşi complet invizibile, căci se distribuiau consecvent pe sub tejghea. În vitrina Librăriei Eminescu tronau pe-atunci, ca-n toate librăriile României, eternele opere cu coperta roşie ale Marelui Conducător şi Analfabet Scriitor, pe care nu le cumpăra nimeni, nici măcar de frică. Dar iată că astăzi, după cum am băgat de seamă privind impresionat minute în şir în aceeaşi vitrină, astăzi lucrurile s-au schimbat radical la Timişoara şi, datorită unei libertăţi depline de expresie, diversitatea titlurilor etalate copertă lîngă copertă este atît de neaşteptată, de surprinzatoare, ca nicăieri altundeva în […]
„ La intrarea reglementară pe terasă, aflată la vreo cinci metri distanţă, îi întîlnesc apoi pe cei doi tineri faţă în faţă. Eu intru, ei ies. Acum îmi zîmbesc deosebit de binevoitori şi bărbatul îmi spune: „Bună carte, aia pe care ne-aţi dat-o ca s-o punem pe masă“. „Nu-i aşa?“, zic eu bucuros. „Da. Dar de curînd tipul a scos o carte şi mai bună: Solenoid.“ „Aha“, zic eu. „Mersi că mi-aţi spus. Atît că pe ăsta cu Solenoid-ul nu-l cheamă Bădescu, ci Cărtărescu.“ „Păi, ce, am zis eu altceva?“, zice tînărul. „Mare scriitor Cărtărescu ăsta, nu?“
Cînd o s-ajung intelectual, aș vrea să cercetez ce-i în dosul aparențelor.
Mai exact cum își înfașă lumea bună agresivitățile, trufia etc – care ni se află altminteri în bagajele tuturora. cu școli sau ba….
Timişoara 16 pînă 22 Decembrie 1989, o săptămînă timişoreană în ritmul unui continent în transformare. Am ascultat la radio… Setea de libertate şi curajul cetăţenilor au fost şi rămîn un izvor de încredere şi speranţă pentru tînăra generaţie de elevi şi studenţi 2016.
…”… , o zi la Timişoara, oraşul în care mi-am petrecut la bunici vacanţele de vară ale copilăriei, precum şi anii studenţiei…”….
Timişoara are un trecut, un prezent si un viitor cu lumină şi umbră. Important este situaţia de azi pentru tinerii cetăteni. Optimist?
Azi competenţele tinerilor Timişoreni sunt decisive, nu mai sunt impiedicaţi să-şi exprime dorinţele şi aspiraţiile. Azi tinerii Bănăţeni nu mai cunosc „oprimare” de nici un fel, sunt departe de un trecut apropiat care e trecut şi nimic altceva pentru ei.
.
… …”…deprimat şi scîrbit de-atîta fericire comunistă…”… ..
Timisoara are un trecut „literar” putin discutat la uniunea scriitorilor timisoreni după 1989.(Excluderea din asociaţia scriitorilor a doua oară…. după 1989…Herta Müller, Johann Lipett si alţii din Aktionsgruppe Banat…../ Hunger und Seide/ Der Sturz des Tyrannen/, Herta Müller, după o vizită în februarie1990 în Banat, März 1990 Rowohlt Verlag- foame şi mătase -în -căderea tiranului/ descriere literară excelentă a Timişoarei în epoca de piatră…”…Ja, es schien so, als hätte alles, was sich bewegte, alles, was lebte in diesem Land, mit Hunger zu tun…Wenn in einem Staat das Überleben zum Lebensinn geworden ist, wird die Schönheit des Landes zum Schmerz…”…..Da, se părea că totul în ţara asta avea dea face cu foamea….dacă într-un stat supravieţuirea a devenit sensul vieţii, frumuseţea acestei ţări se transformţ în durere…).
Intr-o lume şi pe un continent unde „serviciile” sunt o nouă industrie cu rate de creştere permanente, talentele şi tradiţiile, mentalitatea Bănăţenilor sunt un avantaj al tinerilor cetăţeni Bănăţeni, indiferent de limba lor maternă. Nu a fost întotdeauna asa. Azi aceste calităţi şi performenţe contează mult pentru elevii şi studenţii Timişoreni în lumea de azi. Performanţa în „comunicare” e o cerinţă esenţială în noua industrie a serviciilor. Nu e de ajuns de descifrat „software” în engleză. Comunicarea se face pe viu, cu alţi participanţi la proiecte, la oricare activitate economică sau culturală.
Studiul umanist, studiul limbilor străine asigură competenţa în ”valorile moi (weiche Werte)”, în competenţa la comunicarea orală sau în scris, în special şi pentru studiile tehnice/stiinţifice azi. Politehncia Timisoara a trecut prin epoca de piatră şi cei 50 de ani de dictatură autohtonă 1939-1989 fără să-şi piardă reperul în bunul simţ traditional al Bănăţenilor. (M-a intristat să văd asistenţi de mecanică de la Poli după 1995 care au resignat…au emigrat… ).Fără încredere în celălalt Bănăţean nu ar fi fost posibil acel Decembrie 16- 22 al anului 1989. Azi Timişoara, mîine toată tara!
Da, sau petrecut lucruri scîrboase! Deformarea din „NATIUNEA ceauşistă” s-a făcut dureros simţită în Banat. In Timişoara cetăţenii au fost confrontaţi cu o cruzime şi cu violenţa „naţionalcomunistă” ….. (.. .. Das Leben einer Akte /Johann Lippet, Wunderhorn VerlagHeidelberg”… Die Konfrontation mit der eigenen Vergangenheit in Form einer Geheimdienstakte gehört zu den unangenehmsten Formen der Auseinandersetzung mit der eigenen Person, die man sich denken kann. …in einer detailreichen Aktenlektüre berichtet er von seiner langjährigen Bespitzelung im Rumänien unter dem Diktator Ceausescu. Lippets Chronologie ist ein Anfangspunkt der Auseinandersetzung mit der Geschichte der Temeswarer Schriftsteller in der Zeitspanne 1972-1987: »Durch das Studium meiner Akte und den Austausch von Dokumenten mit meinen ehemaligen Schriftstellerkollegen aus Temeswar hat sich vieles zur »Aktionsgruppe Banat« und dem Literaturkreis »Adam Müller- Guttenbrunn« geklärt./..- viaţa unui dosar de securitate… Confrontarea cu dosarul personal e neplacută … … prin cronologia lui Lippet şi schimbarea de cercetări cu colegii săi din Aktionsgruppe Banat şi cercul literar Adam Müller Guttenbrun 1972-1987 s-au clarificat multe întîmplări),…. …. cea ce azi e numai „istorie”… … şi amintire urîtă pentru cei mai aproape de pragul de pensionare.
Au rămas urme neplăcute din deformarea/amputarea ceauşită?
Ce e de făcut? Cum se ajunge după 25 de ani de democraţizare la un consens majoritar în problemele esenţiale pentru cetăţenii în Timişoara şi România europeană 2016?
Care sunt dorinţele cetăţenilor în Timişoara/România de azi?
Cine scrie?