Istoria unor turnătorii

  • Recomandă articolul
Un intelectual român care-şi dorea performanţă ştiinţifică şi culturală în România lui Ceauşescu avea două soluţii şi o cale de eschivă: exilul, colaborarea cu Securitatea sau deturul Noica. Sau aşa erau ei făcuţi să creadă – şi în asta constă profunda perfidie manipulatoare a acelui oribil sistem: exploatarea slăbiciunii umane de a fi tu însuţi şi de a face lucrurile în care tu crezi. Cel mai recent caz de „demascare“, în care mă simt eu însămi implicată, îl priveşte pe regizorul de teatru Cornel Todea şi relaţia lui cu două dosare faimoase – „Pătratul roşu“ (activitatea „contrarevoluţionară“ a nepoatei lui Enescu, Marioana Cantacuzino/Oana Orlea) şi „Neculai Constantin Munteanu“. Despre Todea, o parte a lumii de teatru ştia că fusese, într-o formă sau alta, informator: descrierea pe care N.C. Munteanu i-o face în Ultimii şapte ani de acasă e transparentă, iar regizorul a renunţat la funcţia de vicepreşedinte al Uniunii Teatrale exact cînd preşedintele acesteia, Ion Caramitru, le-a cerut celor cu rol de decizie în Uniter declaraţii pe propria răspundere despre colaborarea cu Securitatea.   În această vară, însă, Academia Caţavencu publica două texte dintre care cel dintîi îl numea pe Cornel Todea drept unul dintre (dacă nu principalul) turnătorii Marioanei […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.