ISTORIE. Henri STAHL, Bucurestii ce se duc

Henri STAHL Bucurestii ce se duc Editura Domino, 2002, f.p. Bucurestiul a intrat in secolul XX plin de incredere in sine, mindru de noile monumente cu care se impodobea, de rolul de capitala a celui mai puternic si mai prosper regat balcanic, de luxul elitei sale, de institutiile culturale si, nu in ultimul rind, de supranumele care, magulitor, il inrudea cu orasul-lumina de pe malurile Senei. Bucurestiul lui Henri Stahl nu este insa Micul Paris, orasul stralucitor si frantuzit pe care il evoca, precum o virsta de aur, bucurestenii astazi. Este orasul marunt, dar uman al fiecaruia dintre noi – noi, cei de atunci. Un Bucuresti pe sufletul lui Henri Stahl. Conventia, cliseul, fraza banalizata, obosita, tocita de atita folosire, sint tot ce poate fi mai strain acestuia. Stahl reinvie spontaneitatea strazii, instantaneul replicii, pe care cunostintele sale de stenograf profesionist il ajuta sa le fixeze cu decenii inainte de microfoanele reporterilor si sociologilor. Schitele lui au alura cinematografica – exemplu, acea bijuterie numita Scaricica, o pagina doar, nu mai mult, dar ai acolo intreaga viata unei strazi, aproape ca te simti rezemat de zidul unei case, privind forfota lumii, jocurile copiilor. Detaliul relevant, rezultat din ingemanarea unei exceptionale acuitati […]