Istorie sau istorii?

De mai bine de o lună „cazul Kundera“ e întors pe toate feţele. Dincolo de interpretări, dincolo de gesturi de solidaritate – impresionante atunci cînd cei care le fac sînt mari scriitori ai lumii –, dincolo de reacţia (sau, mai bine spus, lipsa de reacţie) a lui Kundera însuşi, rămîn cîteva fapte: un document din anii ’50, descoperit în arhivele poliţiei cehoslovace, în care apare numele lui Milan Kundera, absenţa altor probe care să confirme autenticitatea documentului, un articol publicat în revista cehă Respekt – revistă serioasă şi cu credibilitate în mediul academic, condusă de Martin M. Simecka, fiul filozofului disident Milan Simecka –, în care Kundera este acuzat că, prin denunţul său, a distrus viaţa a cel puţin trei oameni: Miroslav Dvoracek, condamnat la mulţi ani de închisoare, Iva Militka, fosta lui prietenă, suspectată că l-a denunţat, şi soţul acesteia, Miroslav Dlask, suspectat, la rîndul lui, din acelaşi motiv. Rămîn cîteva fapte, cîteva poveşti de viaţă şi multe, foarte multe întrebări despre cum a fost posibil un regim care a reuşit, printr-un mecanism al terorii extrem de bine pus la punct de-a lungul mai multor decenii, să şteargă graniţele între adevăr şi minciună, să rescrie istoria şi să creeze […]