Istorie şi istorii personale

Poate, oare, fiinţa umană să rămînă neutră în timpul unui război – şi mai cu seamă în timpul unui război mondial? Mai e posibil, într-un astfel de context tulburat, ca istoria (mai precis, ceea ce ne-am obişnuit să numim Marea Istorie) să fie un domeniu exterior, cu (suficient de) puţine tangenţe cu existenţa individuală? Şi în ce măsură vinovăţia personală poate fi ispăşită? Acestea sînt doar cîteva dintre întrebările care, chiar fără să fie vreodată formulate ca atare, marchează, de la început şi pînă la sfîrşit, romanul scriitorului sloven Drago Jančar, Azi noapte am văzut-o (To noč sem jo videl). Războaie şi oameni Născut în 1948, la Maribor, şi afirmat încă înaintea anilor ’90 ai veacului trecut drept una dintre vocile de seamă din spaţiul cultural sloven, recompensat cu numeroase premii literare (între care amintim doar Premiul Prešeren, Premiul Kresnik pentru Proză, Premiul Herder, Premiul European pentru Literatură), ziarist de opinie şi subtil eseist, intelectual profund implicat în problemele actualităţii ţării sale şi ale Estului, în general, Drago Jančar este nu numai un scriitor original şi de substanţă, ci şi unul dintre acei oameni de litere care reuşesc, aparent fără a face vreun efort, să-şi pună cititorii pe gînduri. Şi […]