Istorii legionare, mitologizări anticomuniste (II)

  • Recomandă articolul
William Totok şi Elena-Irina Macovei denunţă, de fapt, pe lîngă bagatelizarea legionarismului (livrat ca un soi de „creştinism naţional inocent“), „noul mit anticomunist dspre o Românie curajoasă, care s-a opus comunismului cu arma în mînă“ şi, în paralel, cu care s-a constituit „un soi de martirologie colectivă“. Aceste mistificări, atrag atenţia cei doi, au „darul de a estompa printr-o reconsiderare artificială comportamentul şi complicităţile cu sistemul ceauşist, pentru a crea un echilibru între propriul lor eşec nemărturisit şi invocarea actelor eroice ale detaşamentelor de gherilă înarmate din munţi, din anii 1950, prezentate ca modele civice, morale şi, în ultimul rimp, chiar religioase“. Dincolo de orice similarităţi precum cele între cultul morţii practicat în România în legătură cu Moţa şi Marin şi cel din Germania al nazistului Horst Wessel, ucis în urma unei altercaţii cu nişte comunişti, autorii subliniază la tot pasul diferenţa specifică a legionarismului în raport cu alte fascisme europene: pronunţata componentă religioasă, urmărindu-i ritualurile hagiografice. Componenta legionară în rezistenţa anticomunistă Etnocentrismul rezistenţei anticomuniste şi masiva ei componentă legionară fuseseră acuzate încă din anii `90 de Karel Bartosek, în capitolul despre Europa Est-Centrală, din Cartea neagră a comunismului. Reproşurile istoricului franco-ceh au făcut ca Fundaţia Academia Civică să propună, […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.