Izabelă
- 29-10-2010
- Nr. 548
-
Marius OPREA
- Focus
- 7 Comentarii
„…în numele Tatălui, al Fiului, al Sfîntului Spirit, Amin…“ Apoi, bătrînul îşi făcu trei cruci largi în faţa icoanei de hîrtie după Maica Făcătoare de Minuni de la Nicula, privind-o pios, cum sta aşa, în genunchi, pe covorul din bucătăria rece şi se ridică încet, cu icnet, din şalele sale ţepene, ţinîndu-se de un scăunel aflat alături. Ce să mai, asta e, mergea de-acum pe 76 de ani… Durerea din piciorul aproape anchilozat nu îl lăsase toată noaptea, iar culesul la vie nu îl încheiase, se gîndi cu ciudă la ploile care umpluseră via de noroi. „Da’ mai e numai rîndul ăla de Izabelă…“, îşi spuse cumva împăcat şi îşi strigă nora, care veni într-o fugă, cu capul plecat. „Adă, tu, o foarfecă“, îi spuse îmbufnat, în vreme ce îşi luă din cuier haina de postav. „Nu asta, aia scurtă, de vie“, o repezi scurt, cînd fata îi aduse foarfeca mare de croitorie. „Că dară n-oi tăie la ştofe!…“ O făcuse dinadins, n-o prea avea la suflet pe fata asta cu ochi lunecoşi şi voce mieroasă, care îi suna aşa, ca un clopot fals în zi de duminecă. Plus că n-aduse decît ce era pe ea, dar nu se pusese […]
Da,ceea ce face Marius Oprea poate fi deranjant pentru multi,ptr.ca multi dintre noi si-au asezat existentele caldut,nu au nevoie sa stie de unde venim si care este cauaza teribilei degringolade din prezent.
Pe altii nu-i intereseaza,ptr.ca au alte griji sau ptr.ca…pur si simplu nu le pasa.
Se poate trai si asa.
Dar eu una am sa-i multumesc domnului Oprea pentru ceea ce face,nu ma deprima si nu mi se apre profanare ceea ce face: faptele sale sunt printre putinele mijloace de a ne cunoaste trecutul apropiat,ele pot duce la pedepsirea calailor-imi pare rau,nu sunt dotata cu suficienta ipocrizie,eu fac parte dintre cei care considera ca cei care au ucis si impilat trebuie sa plateasca.
Destul ca au murit in paturile lor sau in sanatorii pe care un om de rand nici nu-l poate visa,jivine ca Nicolschi,Draghici,Plesita,destul ca un Ghe Enoiu ori Vasile Ciolpan isi rontaie pensiile ,in loc sa stea la puscarie,chiar si in conditiile Romaniei de azi(nu cea din 1950).
D-ra/doamna Loredana sau d-na/dl.Stanciu ar fi putut fi urmasi ai unor oameni disparuti din cauza acelui regim barbar-sa credem ca azi ar putea trai linistiti,nu ar vrea sa stie macar unde pot pune o floare si o lumanare?!?
In familia mea a existat un unchi,procuror in perioada interbelica si imediat dupa razboi:omul a disparut prin 1949-1950,evident ca in familie se vorbea foarte putin despre el,si imi pare extrem de rau ca nu stiu decat atat,si nici nu mai am pe cine intreba mai multe…
Jur cu mana pe olita ca i-am citit baiatului meu de cinci ani „Povestea de Craciun”, de c-ca 70-100 de ori… Sa inteleg ca si el si eu am devenit, in opinia dvs., „eruditi”, lecturile cu pricina nefiind deloc „imaginate”, cata vreme Nelutu stie deja sa o recite… Evident, daca duduia Loredana nu s-ar fi exprimat cum a facut-o, poate am fi avut mai multa intelegere pentru „opiniile divergente” ale d-sale. Dvs. sunteti „taticul”, sau domnul profesor de istorie… comparata?!
Chiar credeti ca toti trebuie sa simta, sa gandeasca la fel, sa realizam unirea-n cuget si-n simtiri ? De ce n-ar avea @Loredana si altii dreptul sa receptioneze in chip personal, diferit, evenimente de genul celor pe care le isca dl. M.O.?! Si, mai ales, de ce va exersati abuziv pornirile didactico-moralizatoare, insotite de eruditia(?) ostentativ etalata a unor trimiteri bibliografice. si a unor lecturi poate doar imaginate. Mai multa moderatie si intelegerea pentru opinii divergente dar care nu contravin decentei si logicii se impun. Si apoi, daca @Loredana nu s-ar fi exprimat cum a facut-o, n-ati fi avut prilejul unei mici dizertatii (sic!) ad-hoc.
Sa apreciem eforturile istoricului Marius Oprea de a continua „cercetarea de teren” a comunismului. Fiecare mort dezgropat, ucis de Securitate, este o pagina de istorie. N-avem dreptul sa-i uitam. Comunitatile locale, satenii, familia care isi plange mortii – pentru toti, sapaturile lui Marius Oprea sunt o forma, la nivelul acelor mici sate pierdute de lume, de a ne desprinde de comunism si de apasarile din ultimii 70 de ani, de a exorciza umbrele terifiante ale trecutului.
ar trebui sa fi vazut fericirea de pe chipul fiicei lui mahalean, sau de pe a nepotului lui simion, protopop ortodox de gherla, atunci cind le-am gasit tatal si bunicul si i-au putut reinmorminta dupa rinduiala… de fapt, noi i-am dezgropat nu pentru ca asa ne vine noua, ci pentru ca urmasii lor ne-au rugat sa ii cautam. Si nu a fost asa usor. Nu e niciodata usoara intilnirea cu moartea, ea nu e „rodul unei pasiuni” morbide sau „bizara curiozitate”. Ar trebui sa fiti acolo ca sa intelegeti, dar se pare ca nici asa nu v-ati intoarce la ginduri mai bune. Credeti ca „spectacolul descompunerii organice” e de natura sa il faca, de pilda, pe legist sau arheolog, sa-si puna meseria in cui, numai pentru a nu leza pudibonderia de pension?
Curiozitatile celor care vor sa afle ADEVARUL au parut, par si vor mai parea unora „bizare”. In orice caz, sigur este ca MORTII VOR SA DEPUNA MARTURIE (INTOTDEAUNA)!!!! Cat despre „profanare”, nu va suparati, ce anume credeti ca profaneaza dl. Oprea? Ca morminte in nici un caz – sau poate sunteti de parere ca tocmai faptul ca acesti morti vor primi in sfarsit un mormant al lor si o cruce pe care le va sta scris numele se constituie, de fapt, intr-o „profanare”?!Sau sunt „profanate”, totusi, moastele foarte posibil inca in viata ale ucigasilor?! Ori „Conferintele” abstracte (deci fara rost si consecinte) ale celor care asa au inteles sa condamne comunismul si li s-a parut ca la cat de tampiti sunt romanii, figura asta chiar o sa tina? Iata ca nu tine! Iar, ina alta ordine de idei, mult prea sensibila domnisoara, cine va obliga sa cititi chestii care va dezgusta si va fac pe urma sa visati urat? Parintii si profesorii dvs. nu va controleaza lecturile? Daca nu, de ce nu incercati, in schimb ceva de Dickens? „Poveste de Craciun”, de exemplu?!
\”Mlaştina a făcut să se păstreze bine trupul, i-a rămas neputrezită chiar şi o parte a creierului. Cînd trupul i-a fost scos afară, încă multe oase se ţineau bine legate.\” ???
\”M-am întrebat deseori ce căuta foarfeca aceea la pieptul bătrînului. Răspunsul l-am avut acum, în septembrie, cînd i-am găsit pe cei doi: stomacurile lor erau pline de seminţe de la boabele de struguri, tăiaţi de bătrîn din via sa, în dimineaţa morţii lor.\”
Dincolo de faptul ca nu impartasesc astfel de bizare curiozitati si nici pasiunea pentru (a crea un public pentru) spectacolul descompunerii organice, acest mod in care mortii sunt dezgropati si insiruiti la a depune, vrand-nevrand, marturie in \”anchetele\” d-lui Oprea imi seamana a dezgustatoare profanare.