Jacques Costin, avangardistul

Jacques G. Costin Exercitii pentru mina dreapta si Don Quichotte Editie ingrijita de Geo Serban, Introducere de Ovid S. Crohmalniceanu, Editura Paralela 45, Colectia „Avangarda“, Pitesti-Bucuresti- Brasov-Cluj-Napoca-Oradea, 2002, 230 p., f.p. Jacques G. Costin este un personaj deosebit al avangardei noastre. Boem si discret, el isi aduna in 1931 textele publicate incepind din 1923 in Contimporanul sub pseudonimul Sindbad. Cartea este salutata de Facla lui Vinea prin Lucian Boz, apoi de prietenul Felix Aderca, de atentii critici Vladimir Streinu si Perpessicius, dupa cum aflam din Postfata lui Geo Serban. Din punctul de vedere al receptarii critice ulterioare, Costin este obnubilat (poate din cauza plecarii sale din tara), iar informatiile despre el sint contradictorii. Nu este inregistrat decit en passant in studiul consacrat fenomenului avangardist de Ion Pop (1990); Eugen Simion ricaneaza, in jurnalul parizian Timpul trairii, timpul marturisirii…: „inspaimintatoarea lipsa de inteligenta a micilor Napoleoni de provincie literara, care nu vor sa respire intr-un climat de multitudine si varietate“ – cu adresa la Costin; iar Mihai Zamfir, Poemul romanesc in proza (1981), este singurul la care am gasit o analiza atenta a scriiturii lui Costin, construita mai mult pe baza textelor retinute de Sasa Pana in cunoscuta Antologie a literaturii […]