Joachim Gauck: „Dacă aş fi român, aş suferi mai mult; acolo problemele sînt mari şi complicate“

Preşedintele nominalizat, dr. Joachim Gauck, se bucură de cea mai mare notorietate printre preşedinţii Germaniei postbelice, fiind bine cunoscut încă din anii 1989-’90 ca purtător de cuvînt al Neue Forum (mişcare de opoziţie din Republica Democrată Germană), iar apoi, după 1991, ca iniţiator şi director al Oficiului Federal pentru Studierea Documentelor STASI, pe care l-a condus timp de opt ani, dar care îi poartă încă şi azi numele. Tenacitatea sa în elucidarea trecutului recent, în învestirea fiecărui cetăţean cu dreptul elementar de a cunoaşte şi de a controla arhivele statului totalitar l-a transformat dintr-un militant într-un om de ştiinţă şi într-un simbol al anilor furtunoşi ai revoluţiei şi unificării germane. Mai puţin cunoscut este faptul că dr. Gauck s-a preocupat îndeaproape de situaţia drepturilor omului şi de felul în care societatea civilă din România şi din alte ţări aborda tema „prelucrării critice a trecutului“ (preocupare care, la noi, a dus la Legea Constantin Ticu Dumitrescu şi la crearea, în anul 2000, a CNSAS). Pastorul Gauck a făcut două călătorii în România, ambele la invitaţia Alianţei Civice (pe 25-26 mai 1992, cînd a susţinut conferinţa Cum se lucrează cu dosarele trecutului), respectiv a Academiei Civice (pe 4-5 iunie 1997, cînd s-a […]