Joyce’s Voices

Pentru că, anual, în 16 iunie, se serbează aşa-zisa Bloomsday şi pentru că, de la apariţia, în română, a epocalului roman Ulysses se împlinesc, la finele lui 2014, trei decenii, îmi îngădui să „reeditez“, nu fără unele retuşuri, cronica-mi literară de atunci (într-un, ea însăşi, stil cvasijoycian – de unde, nu puţine mots-valises), apărută, cu rînduri ilizibile şi multe chixuri de tipar, într-o foaie ce mai dăinuie şi azi. Republicarea cronicii, acum (după ce, în 1984, anul lui Orwell şi, deopotrivă, Amalrick, în vitregia iernii ceauşine, ivirea unei tălmăciri de un asemenea calibru va fi fost aproape un miracol), aş vrea să fie luată drept un discret omagiu adus celui ce-a fost – şi este – marele Mircea Ivănescu Evenimentul, marele event, al anului, pe ducă, ’84 e, în materie de traduceri (dar şi altfel), apariţia lui Ulysses în română (la Editura Univers, în două tomuri). Tălmăcirea capodoperei joyciene e opera lui Mircea Ivănescu – şi nu diferă, ca însemnătate, semnificaţie culturală şi valoare, de întoarcerea, cîndva, pre limba noastră, de către George Murnu, homeridul, a epopeii înseşi eponime… Heureux qui, comme voyage, a fait un bel Ulysse! (În ce măsură-i e îngăduit unui nonanglist, aşijderi mie, să-şi dea asupră-i […]