Junimea şi dezertorul ei

Amintirile lui George Panu despre Junimea pun accentul, într-o primă fază, pe latura anecdotică a celebrelor seri de vineri petrecute în casa lui Vasile Pogor. De aici rezultă o anumită latură comică a relatărilor. Totul este înfăţişat cu mult umor, întro manieră liberă şi dezinhibată. Memorialistul se dovedeşte un ironist desăvîrşit, mai ales atunci cînd creionează caractere. Nimic nu scapă ochiului foarte atent la detalii şi, în acest fel, autorul reuşeşte să contureze veridic fenomenul literar şi cultural în cauză. Veridicitatea nu este un aspect secundar. Mai mulţi critici şi istorici literari au demonstrat că George Panu face referire şi la fapte pe care nu le-a cunoscut în mod direct, dar scrie ca şi cum ar fi fost de faţă la evenimentele respective. Ceea ce ar putea fi considerat un minus, un neajuns apare în istoria literară ca un efort util de reconstrucţie a unor scene care n-ar fi putut altfel să rămînă în posteritate. Oricum, această situaţie nu este dominantă. Memo rialistul a luat parte la foarte multe şedinţe ale Junimii şi are din această cauză legitimitatea de a scrie despre ele. George Panu nu a fost un membru obişnuit al societăţii Junimea. La început, s-a manifestat ca un […]