Jurnal de mai (Londra, Praga)
- 21-05-2014
- Nr. 723
-
Bogdan SUCEAVĂ
- Actualitate
- 4 Comentarii
Atunci cînd am schimbat primele mesaje de curier electronic cu Stephen Watts, nu m-aş fi aşteptat să întîlnesc în el un observator atît de competent al literaturii române. Am intrat în legătură cu el graţie echipei ICR Londra, din partea căreia am primit propunerea să fac o prezentare a versiunii engleze a romanului Miruna, o poveste într-o serie de evenimente gîndite în colaborare cu the European Bookshop. Stephen urma să fie moderatorul acestui eveniment. Aflată într-o poziţie centrală în Londra, the European Bookshop găzduieşte secţiuni de lucrări publicate în diverse limbi europene. La etajul inferior al librăriei se află un spaţiu care poate fi un excelent cadru al unor prezentări de carte. Tot acolo a fost creat recent şi un raft românesc, care include volume în limba română, alături de traduceri literare şi de lucrări destinate celor care vor să înveţe această limbă. Am aflat de la directorul ICR Londra, dl Dorian Branea, despre istoria acestei iniţiative, care mi se pare utilă deopotrivă publicului londonez interesat, cît şi scriitorilor români. E minunat că există un astfel de loc de întâlnire şi nu pot decît să-mi exprim speranţa că ideea se va bucura de o cuvenită perenitate şi că mai […]
Iti multumesc, asemeni altora, pentru raspuns. E de apreciat. Nu e vorba despre aceasta inteligenta initiativa ICR, nici macar despre urmatorea; zic, asa, \”una peste alta\”, si o fac dupa ce am citit bloguri, subsoluri de bloguri, interviuri, intrebari, raspunsuri, replici si tot ce mai e pe hirtie sau pe net. Sper sa ma crezi ca admir romanul ala si ca nici macar nu stiu sigur daca fac bine ca-ti spun ceea ce-ti spun. As zice ca e bine: mult eu. N-as merge, Doamne (sau care esti) fereste, spre o indelungata tacere: sint sigur ca stii sa scrii bine si despre alte teme sau in alt registru. Cu simpatie!
Am avut mari ezitări înainte de a scrie acest text, din exact acest motiv. Așa e, și probabil va fi urmat de o îndelungată tăcere. Pe de altă parte, cred că cineva trebuia să povestească despre această inteligentă inițiativă a ICR Londra (și cine oare ar fi scris?), precum și despre excelenta colaborare a Ministerului Culturii și a echipei de la ICR Praga. Vă rog frumos să nu considerăm că aceste lucruri există pentru că e natural să existe sau că vor exista pururea. Uneori se muncește bine și frumos, apoi programele nu mai există. Ceea ce spun eu nu e important; important e să existe continuitate la nivel instituțional și literatura română să beneficieze de pe urma acestor eforturi. Cum aș fi putut descrie această idee? În ce fel ar fi putut fi istorisite faptele, cu datele acestea?
Grazie! Cred unii ca nimic nu-i intamplator: in ceea ce ma priveste, confirm!
stimate domn, m-au incintat citeva romane pe care le-ai scris, (ala cu diezul e absolut dement, in citeva feluri!), dar vorbesti mult despre „eu”. Habar n-am cit de bine e asta, inca nu m-as pronunta pina la capat, dar crede-ma ca se vede; tare.