Jurnalul ca ratare, ratarea ca mîntuire

Două jurnale faţă în faţă de Mariana Şora – o carte inclasabilă, proteică şi monocordă, pasionantă şi apăsătoare, dezamăgitoare şi stimulativă în acelaşi timp. Cartea unui temperament cu „două feţe“, tipic Gemenilor, ar spune cei ce cred în zodii, tipic poate pentru o întreagă generaţie, pendulînd între o sete neostoită de viaţă şi de libertate şi o acută conştiinţă a ratării şi a neputinţei.   Mariana ŞORA , Două jurnale faţă în faţă, Editura Cartea Românească, Colecţia „Jurnale şi Memorii“, Bucureşti, 2009, 392 p. Jurnalul unei tinereţi Jurnalul de tinereţe, de fapt fragmentele selectate dintr-un jurnal mai amplu, acoperă perioada 18 august 1938-2 decembrie 1940. Prima propoziţie sună pe de-o parte cunoscut, pe de alta premonitoriu pentru obsesiile ulterioare: „De ce încep un jurnal?“. Motivaţiile diaristei de 21 de ani, dincolo de conştiinţa (livrescă a) inutilităţii jurnalului, sînt clasice: dorinţa de autocunoaştere şi autoanaliză, lucidă, constantă, programatică. Dorinţa de „a cîştiga exerciţiul exprimării“, adică uşurinţa, fluenţa unui limbaj literar personal. Despre ce scrie, de fapt, în acest jurnal de un „lirism minor“, cum se autocomentează autoarea? Despre neînţelegerile cu familia sau cu un fost pretendent, despre plimbările cu M. prin împrejurimile unei Timişoare patriarhale, despre „existenţa de veşnică îndrăgostire“, despre […]