Jurnalul lui Radu Petrescu (II)

Catalogul miscarilor zilnice si fictionalismul postmodernist Radu Petrescu nu se multumeste cu apologia banalitatii: el sarjeaza nota, afisind frecvent, o data cu permisivitatea fata de realul anodin, un fel de fobie a spontaneitatii. Jurnalul sau documenteaza periodic initiative autoadministrative, una mai nastrusnica (si ucigatoare) decit cealalta: fel de fel de liste, bilanturi, repertoare, inventare, cataloage etc., concepute cu scopul de a introduce „sistem“ in viata sa, nu numai in biblioteca, lecturi sau manuscrise, ci, bunaoara, si in amintiri (de pilda lista completa a domiciliilor) sau in relatiile sale cu ceilalti. Redus la un „catalog al miscarilor zilnice“, non-introspectiv, non-confidential, non-confesiv, jurnalul pare a se intoarce din virsta maturitatii literare inapoi, in preistoria genului, irezistibil atras de stramosul frust – registrul cheltuielilor zilnice.1 Ce sens sa aiba asemenea secretariat in cazul special al unui jurnal clandestin? Ce fel de „exil“ a gasit scriitorul, daca autospionajul pe care-l practica depaseste vigilenta oricarui serviciu secret? Cum se poate el „salva“ prin contorizarea nemiloasa a „miscarilor sale zilnice“? In Catalogul miscarilor mele zilnice scriitorul ia in serios imperativul autenticitatii, pentru a-l duce in final la absurd. De fapt, Radu Petrescu nu crede in autenticitate – si aceasta apostazie il situeaza intr-adevar printre postmodernisti. Puritatea […]