„La originea oricărei idei se află o rană a spiritului“ Emil Cioran În 2010 Peter Jacobi a împlinit 75 de ani. Cu ocazia aniversării sale, în Pforzheim, oraşul din sudul Germaniei de care artistul este legat de peste treizeci de ani, şi nu numai prin activitatea de profesor la Academia de Artă Aplicată (Hochschule für Gestaltung/University of Applied Arts) a oraşului, pot fi vizitate …
„În viaţă fiind, atît de puţin complice vieţii...“ „Euforică, stimulantă, admiraţia – îngenunchere intelectuală care nu implică nici umilinţă, nici sentimentul neputinţei – este prerogativa, certitudinea şi mîntuirea sufletelor pure […]“1. Chiar de la sine nu se înţelege cum poate circula o asemenea definiţie a admiraţiei în mediul privilegiat de Cioran – lumea „incurabililor“. Puritate a …
Am remarcat deja că schimbarea produsă în cariera lui Cioran odată cu apariţia Exerciţiilor de admiraţie nu a beneficiat pînă acum de o atenţie specială din partea criticilor. Deşi Cioran şi-a demonstrat limpede (chiar dacă nu la modul exclusivist) predilecţia pentru genul portretului, şi anume prin pasionanta Anthologie du portrait. De Saint-Simon à Tocqueville (apărută postum, în 1996, cu …
La 15 decembrie 1972, Cioran îşi nota: „Tantiemele mele în Franţa pe un an întreg se ridică la suma de cinci sute de franci. Dacă aş fi un om de onoare, m-aş împuşca. Cîştig în medie 40 de franci pe lună. Aş fi cel mai sărac om din Regat, dacă n-aş cîştiga puţin mai mult în străinătate.“1 Cioran …
„Ambiguitatea“ romanului, „magia“ imaginaţiei şi „coincidenţele obiective“ „Cine este Stauff? Un filozof autentic sau un impostor? Un ireproşabil homme de l’être sau doar un homme de lettres, cinic şi manipulator? Un nihilist consecvent sau un călău al nihilismului? Acestea sînt întrebările pe care şi le pune discipolul lui, Monclar. Acestea sînt, totodată, întrebările pe care nu puţini …
Cui i-e dor de Cioran? I. În jurul unui debut insolit: întrebări şi presupoziţii Cine s-ar mai încumeta să se pronunţe la începutul anului 2010 asupra aşteptărilor publicului literar francez din toamna lui 2008? Se pare totuşi că debutul ca romancier, la vîrsta la care cetăţeanul normal se pregăteşte de „retraite“, al unui autor …
Deşi se înţelege de la sine că metanoia nu poate demara fără o apreciere corectă a rezultatelor războiului, experienţa ne obligă să insistăm asupra corelaţiei. Sloterdijk demonstrează că multe dintre speranţele politice majore ale timpurilor noastre s-au ruinat tocmai din cauza unor anomalii survenite în arbitrajul postbelic. Exemplul cu care el începe este Italia. La sfîrşitul Primului …
I Nu ştiu dacă sînt mulţi cititorii cunoscutului cotidian german Frankfurter Allgemeine Zeitung care, parcurgînd numărul din 25 noiembrie al ziarului, să fi rămas şi ei blocaţi la pagina a treia deja, aşa cum mi s-a întîmplat mie. Cauza dezagrementului matinal? Găseai la acea pagină două articole privind raporturile germano-franceze – o chestiune dintotdeauna semnificativă a politicii europene, …
Am avut şansa să ajung la standul Cărţii Româneşti tocmai cînd se lansa, la recentul Bookfest, Necredinciosul. Mărturisesc că nu aveam în acel moment o idee formată în privinţa autorului; mai tîrziu mi-am dat seama că, deşi citisem cu mare interes nu numai Amintirile în dialog, ci şi, destul de recent, în presa literară, mai multe texte mici, …
„Si la toate acestea nu e decit un singur leac: sa impusc pe rege.“ Bucuresti, 28 iunie 1883... O canicula teribila ii chinuie de mai multa vreme pe bucuresteni, punind in alarma toate gazetele. Desi nu e inca amiaza, caldura a ajuns deja apasatoare. La cafeneaua Capsa, pe calea Victoriei, patroana isi rasfoieste alene, la pupitrul ei, condica. Un tinar, client obisnuit al …
Draga mea prietena, Roxana Sorescu, in sfirsit, dupa peripetiile pe care le cunosti, am reusit sa „accesez“ (vorbesc si eu cum se vorbeste: o tempora!) numarul Observatorului cultural cu interventia ta privind Tertium non datur. Ce bucurie! Textul tau m-a captivat. L-am citit de mai multe ori, cu creionul in mina – si nu numai fiindca este foarte dens, ci si pentru ca la …
Catalogul miscarilor zilnice si fictionalismul postmodernist Radu Petrescu nu se multumeste cu apologia banalitatii: el sarjeaza nota, afisind frecvent, o data cu permisivitatea fata de realul anodin, un fel de fobie a spontaneitatii. Jurnalul sau documenteaza periodic initiative autoadministrative, una mai nastrusnica (si ucigatoare) decit cealalta: fel de fel de liste, bilanturi, repertoare, inventare, cataloage etc., concepute cu scopul de a introduce „sistem“ in viata …
I. O asteptare incordata sau de-a dreptul „imposibila“? In topul cartilor anului 1999 doua titluri ocupa pozitii de virf: Catalogul miscarilor mele zilnice – jurnalul lui Radu Petrescu din perioadele 1946-1951 si 1954-1956 – si monografia lui Mircea Cartarescu, Postmodernismul romanesc. Asa cum se infatiseaza ele in prezenta editie, partile ramase pina acum „secrete“ ale jurnalului lui Radu Petrescu nu se deosebesc esential de …
