Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Jurnalul unei fete greu de mulţumit sau Journal intime?
- 30-04-2010
- Nr. 522
-
Mirela VIŞAN
- REMEMBER
- 6 Comentarii
Mulţi dintre noi am tresărit citind paginile Jurnalului unei fiinţe/fete greu de mulţumit. Aşa cum a apărut el la Humanitas, în 1991 şi 2007, sau la Ararat, în 1998. Mi-e însă foarte greu să-l mai numesc aşa, acum, după ce am consultat manuscrisele păstrate la Arhivele Naţionale Române. Fiindcă Jeni nu-şi intitulează astfelJurnalul, ci Journal intime (Caietul din 1933, precum şi cel din 1935: „15 janvier 1935-12 mai 1935“), Carnet intime (Caietul scris între 26 octombrie-31 decembrie 1934), Bachot intime (1 august 1935-24 octombrie 1935). Acum cîteva luni de zile, intrînd, întîmplător, pe Internet, am dat peste cîteva pagini inedite, total necunoscute mie, găsite pe site-ul Arhivei Culturale Române –www. culturalarchives. blogspot.com. Anton Fabian introduce aici, printre altele, sub titlul Jurnalul regăsit 1 şi Jurnalul regăsit 2 sau Jurnalul regăsit 1933-1950, însemnări ce-i aparţin lui Jeni Acterian şi care nu există în nici una dintre ediţiile cunoscute. Aceste însemnări sînt datate 9 iunie 1933, 21-22 ianuarie 1941, 23 iulie 1938, 15 mai 1936, 1951, 1953, în traducerea Iuliei Bujor, şi apar însoţite de fotografii şi fotocopii ale unor pagini ce se regăsesc în manuscris. Anton Fabian mi-a acordat un interviu, în care vorbeşte despre unele dintre aceste lucruri, însă era […]
\”Preaplinul sufletesc ce trebuia exprimat o obligă pe Jeni să iasă din exilul autoimpus prin limbă.\” De ce exil autoimpus? nu e clar care dintre cele doua limbi este exilul.
N-am stiut ca a murit Nuni Dona. Era o persoana foarte calda, foarte deschisa, careia ii placeau mult tinerii…
Ii placea sa discute cu oricine o cauta despre Jeni Acterian. Foarte trist ca s-a stins asa…
Se schimba numele jurnalelor in cel stiut pentru a le face mai interesante sau mai vandabile (dar de ce ar fi ideea lui Liiceanu sau a Doinei Uricariu despre titlul unui jurnal mai valabila decit cea a autoarei insesi?).
Se abuzeaza in stil autocratic de continut, pastrind ce se socoteste convenabil si eliminind ceea ce nu convine. Cenzura pura, fara Ceausescu, pornita din insuficienta deschidere.
Si totusi: se face autoarei serviciul de a fi adusa la lumina, in fata posteritatii.
Multumesc, dar nu prea mai am incredere. Si citesc cu circumspectie si pe Sanduc Dragomir, reinventat dupa moarte, de parca, daca voia, nu publica el insusi, cit era inca viu.
1. Jurnalul inedit va fi publicat anul acesta.
2. Ultimul caiet de la Arhivele Nationale este datat gresit.
3. Nici Humanitas si nici Doina Uricaru nu va vor da mai multe amanunte. Motivele vi le-am explicat.
4. Nuni Dona, din pacate, s-a stins fara sa stie nimeni asta. Am insa inregistrari cu dinsa in care neaga ca i-ar fi spus asa ceva Doinei.
Pacat ca nu se poate intra pe site-ul Arhivei Culturale Romane, pe care l-ati mentionat, decit in calitate de cititor invitat.
Uau, ce politica editoriala ciudata in privinta Jurnalului lui Jeni. Cu atit mai ciudat cu cit in editia de la Ararat unele pagini sint lasate totusi in limba franceza si traduse in subsol. Si daca imi amintesc bine in franceza sint tocmai o parte din paginile care vorbesc despre relatia ei cu Alexandru Dragomir, ceea ce inseamna ca indragostirea o indemna sa scrie in franceza. Se pare, dupa explicatiile dvoastra, ca e tocmai pe dos. Doina Uricariu ar trebui, intr-adevar, sa explice cele semnalate de dvoastra.