Kommunalca 2000

Patru cărţi, toate diferite – şi ca manieră narativă, şi ca subiect, şi ca ambianţă ficţională –, preced acest al cincilea volum semnat de Ana Maria Sandu, Pereţi subţiri, o construcţie care înglobează vechi fixaţii prozastice, dar le şi completează, cu o mînă sigură, pentru care explorarea rămîne un raison d’être de domeniul evidenţei. Pereţi subţiri vine în literatura noastră într‑un moment de abundenţă şi transformare, unul în care se publică din ce în ce mai multe romane ale scriitorilor autohtoni, dar şi unul în care, în sfîrşit, proza scurtă îşi recapătă statutul şi îşi regăseşte, totodată, un rol foarte interesant inclusiv  în construcţia romanescă. Ficţiuni care pot fi citite independent intră, la o lectură cursivă, în magma romanescă, dar nu o fac într-o manieră conformă unei linearităţi de tip cauzal, ci într-un mod cu mult mai profitabil şi mai fantast, prin lianţi subtili – prin personaje recurente, prin atmosferă sau prin cadrul comun care le conţine. Aceasta este şi formula pe care se construieşte Pereţi subţiri, o carte legată din 17 proze, prin care circulă, în moduri ingenioase şi cu frecvenţe variabile, cam aceleaşi personaje, locatarii unui bloc cu patru etaje de lîngă Grădina Icoanei. Formula are, desigur, o […]