La ce bun pictura?

Pînă de curînd, despre Republica Moldova ştiam doar ceea ce ştie toată lumea care se uită la televizor, plus Internetul. De la distanţă, celor dintre Prut şi Nistru le-am admirat de-a dreptul incredibila întoarcere la limba şi cultura română, probată şi de obstinaţia cu care tinerii vin la studii în România, de multe ori, în condiţii pe care cei de aici nu le-ar accepta uşor. De aproape, începînd cu vama de la Albiţa-Leuşeni (unde gropile din asfaltul sectorului românesc se simt cu atît mai abitir cu cît în cel moldovenesc drumul e intact), am constatat că stereotipurile negative despre moldoveni sînt infirmate de realităţile locului. La Chişinău, buletinele de ştiri anunţau cod galben de poluare a aerului, deşi sesizabil era doar mirosul dulceag al florilor de salcîm, în care bulevardele oraşului păreau scufundate. Văzînd ambuteiajele care cuprind oraşul nu doar la orele de vîrf, am înţeles cauza avertismentului. Această dinamică a străzii pare efectul unei mobilizări la acţiune care, în ciuda multor dificultăţi declarate sau nu, se conturează a fi marca momentului aici. Aceleiaşi dinamici fervente pare a-i fi datorată şi Bienala Internaţională de Pictură de la Chişinău*, inaugurată la mai puţin de o săptămînă de la deschiderea bienalei de […]