La despărţirea de un mare sculptor – Vasile Gorduz (1931-2008)

Zilele acestea, după o lungă şi grea suferinţă ne-am despărţit de sculptorul Vasile Gorduz. Prezenţa lui Vasile Gorduz în viaţa noastră artistică s-a făcut simţită încă de la începutul anilor ’60. El s-a impus prin opţiunea pentru factura clasică a figuraţiei, pentru portret ca reper major în definirea limbajului său plastic, pe de o parte, şi pentru un simbolism ce aduce în prim-plan elemente de sorginte arhaică, pe de altă parte. Vasile Gorduz nu a făcut parte din familia artiştilor foarte productivi. Astăzi, privim în urmă şi ne gîndim cu spaimă că o expoziţie Gorduz nu ar fi foarte simplu de organizat. Prezenţa lui a fost permanentă în viaţa artistică, dar extrem de „economică“ în ceea ce priveşte cantitatea. El s-a manifestat ca un artist aflat în căutarea esenţelor, aşteptînd momentul „astral“ al împlinirii. Portretele sale sînt cercetări asupra formelor, sînt, aşa cum mărturisea, „o stare de vibraţie a mai multor aspecte pe care modelul real nu le poate avea laolaltă decît rareori“. Cum altfel am putea înţelege acea elementaritate expresivă, în care totul este spus, totul este conţinut? Păsări, animale fantastice, vietăţi fabuloase completează repertoriul imagistic al creaţiei sale, descoperind, în timp, frumuseţea primară a materialităţii, a semnului ce […]