Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
La France d’à côté
- 04-05-2012
- Nr. 622
-
Cristian PÎRVULESCU
- Politic
- 20 Comentarii
Cum arată astăzi „Franța de lîngă noi“, Franța cea de toate zilele? Pentru Nicolas Le Pen, cum îl numeau printr-un joc de cuvinte pe actualul președinte al Franței cei de la Wall Street Journal, într-un articol publicat pe 13 martie, aceasta este o Franță securitară, speriată de imigrație și de globalizare, paseistă și întoarsă spre sine. Iar după șocul primului tur de scrutin al alegerilor prezidențiale, Sarkozy nu se dezminte și, ajuns în a doua poziție la primul tur – o situație fără precedent într-o Franță în care niciodată pînă acum un președinte în funcție nu s-a clasat pe a doua poziție –, interpretează votul pentru Marine Le Pen ca pe un mesaj identitar și xenofob. Așa că, din prima zi a noului ciclu electoral, a pornit la vînătoare contra „Europei strecurătoare“, anunțînd că, „dacă Europa nu-și poate apăra frontierele, Franța o va face!“. Sarkozy merge în același sens cu partea naționalistă a alegătorilor Frontului Național care scandau „On est chez nous!“ („Sîntem la noi acasă!“) pe rue de Rivoli la tradiționala lor manifestație de 1 Mai. Pentru Sarkozy, Europa pare o fortăreață amenințată de hoardele de barbari care trec fără vreo problemă de primele bariere. În discursul său […]
Merci, Pierre! Vous êtes un grand seigneur. Merci pour les réponses. Je comprends. Lire! Le communisme et ses causes.
Vive la France!
Santé!
À Bucarest, les temps sont coincés: Basescu, Boc, Ungureanu, Ponta.
Ça y est!
Vive la démocratie et le vote populaire!
PS
Doar „Bonjour”?
As fi onorat sa va ofer un vin rosu de Bordeaux.
Ce ziceti, domnule Pierre? Un om de stanga, admirator al lui Hollande, satul de ego-ul supradimensionat al lui Sarkozy, va invita la o pahar de vorbe si la un vin de Bordeaux. Voi comunica redactiei adresa mea si numarul meu de telefon. Daca vreti sa ne intalnim, cu placere. Oriunde pe planeta aceasta.
„TovaLăşi şi pLeteni”, am rămas fără cerneală, hîrtie şi legături intriseci între etaje, servicii şi sub-servicii. Trimiteţi de urgenţă întăriri, instrucţiuni, lămuriri, clarificări. STOP.
Dincolo de toate acestea aici e frumos şi viaţa continuă. STOP. STOP. STOP.
ADieu !
VIVE LA FRANCE !
Proces de intenţii şi nu numai. Limbaj de Lemn. Provocări staliniste.
1. Sarkozy ( şi UMP-ul) este singurul de dreapta în peisajul politicii franceze, denaturată şi deformată, îndoctrinată şi ideologizată de cel puţin 50 de ani de „politicul corect” socialisto-comunist ( de stînga) Restul sînt nişte mototoi aliniaţi de aproape 100 de ani la Moscova ( cu toate exagerările care vor crea zîmbete EFECTELE sînt mai mult ca niciodată Vizibile abia acum, pentru cine are ochi să vadă şi minte să priceapă )
2. Băsescu, Boc, Ungureanu şi toată „clasa politică” românească de la 1989 sînt nişte Bandiţi Ordinari şi urmaşii avortoni ai Comunismului românesc-sovietic ( cu toate instituţiile lui, Securitatea & Comp. ) care NU MĂ INTERESEAZĂ ABSOLUT DELOC . Sînt doar nişte continuatori ai dezastrului comunist, deghizaţi în miei şi oi. Poţi să te joci matale cu ei, şi să-i „votezi ” „democratic”.
Despre „ceauşescu” : te faci că nu pricepi, stil provocator-propagandistic de baltă, NU „ceauşescu” este PROBLEMA-DILEMA, vorbind de-despre el se conturnează-eludează CAUZA : Comunismul. Ia-o de la început, ia-o de la rădăcină NUMAI AŞA veţi pricepe Comunismul, tu şi prietenii tăi, Dacă te vei opinti în „ceauşescu” vei rămîne de căruţă la coadă încă vreo 50 de ani. Lasă-l pe „ceauşescu” şi mai bine pune mîna pe nişte cărţi care te, şi vă vor lămuri abureala de Centru „colo-colo”, plictiseală de birt, de tarabă proletară.
După aia poate vom mai schimba un „bonjour” dar de „vis-à-vis”.
Sunt de parere ca-ti este frica, ca te temi sa scrii o interventie dand nume, explicand fapte.
Ti-am pus cateva intrebari normale si nu vrei sa raspunzi.
Le repet:
– Crezi ca Sarkozy a fost de dreapta?
– Crezi ca Basescu este de dreapta?
– Ce idee de dreapta ai vazut la Boc sau Ungureanu?
A, am mai observat un lucru. Vrei sa vorbim la modul general despre comunism, nimic despre „oameni, fapte, intamplari” (era pe vremuri o emisiune la Europa Libera, ti-o amintesti? o realiza regretatul Vlad Georgescu, ilustrul istoric, se intitula „Din Istoria Romaniei. Oameni, fapte, intamplari”).
De ce Ceausescu n-ar intra in discutie, cum zici? Cum vom intelege comunismul daca nu vom discuta (si) despre perioada Ceausescu?
Vorbesti despre comunism „în întreaga lui Complexitate şi OROARE Criminală Fizică, Spirituală etc etc Absolută şi Totalitară.” Si atat?
Nimic despre conducatori, despre aparatul de partid, despre Securitate, despre cei care au trait sub comunism?
Si, din nou: de ce nimic despre Ceausescu? Acest om a fost in fruntea Romaniei 25 de ani, i s-au inchinat ode, imnuri de slava, era temut, distrugea vieti, destine, controla viata intima (chiar nu conteaza, draga Pierre, ca femeilor le erau interzise avorturile???), se considera „carmaciul”, „Marele Erou”. Iar noi, desi stiam cata minciuna se afla in laudele catre Ceausescu, ne complaceam. Nu toti!
Hai sa vorbim despre Ceausescu! Si despre Brasov 1987, si despre Timisoara – decembrie 1989, si despre Paul Goma, si despre Doina Cornea, si despre Dorin Tudoran, si despre Mircea Dinescu, si despre Dan Petrescu, si despre Luca Pitu si Liviu Antonesei, si despre Andrei Plesu.
Tu, draga Pierre, ne dai o lozinca despre comunism si adaugi despre „întreaga lui Complexitate şi OROARE Criminală Fizică, Spirituală etc etc Absolută şi Totalitară.”
Si atat?
Oameni, fapte, intamplari?
De ce nu vrei sa vorbesti si despre prezent? Iti este frica sa vorbesti despre Basescu? Traiesti aceeasi frica ca inainte de 1989?
Nu exista conducatori eterni, ci doar supusi care accepta dominatia.
Oameni, fapte, intamplari…
Libertatea pe înţelesul Fiecăruia
Se pare că încă n-aţi înţeles mai nimic din „văicăreli” mele.
Sînteţi liberi ! Nimeni şi Nimic nu vă împiedică să vă exprimaţi şi să votaţi !
Fiecare este LIBER să priceapă ce poate şi să se exprime cum doreşte în limitele unui dialog civilizat.
Fiecare are dreptul să voteze cu cine doreşte sau cu cine nu doreşte.
Interpretările voastre vă aparţin în TOTALITATE şi cele mai multe ( ca cea cu „orbul găinilor”) este tipic, pardon de expresie , puţintel cam stalinistă, dacă tot ştiţi despre ce este vorba. Cine aici nu respectă „quoi que ce soit” ? Deliru-i mare !
Întrebările pe care le pui, în contextul discuţiei, sînt atît de puerile încît sînt „ilizibile” şi seamă a mici provocări de clasa a X-a dintr-un liceu din epoca „ceauşescu”
Una din dovezile CLARE de eroare şi totală NE-pricepere a Istoriei este CONFUZIA între ceea ce numeşti-numiţi „ceauşescu” şi Realitatea Concretă a DICTATURII COMUNISTE, de unde şi celelalte confuzii Grave care duc Lamentabil la Imposibilitatea de a distinge şi a percepe Comunismul în întreaga lui Complexitate şi OROARE Criminală Fizică, Spirituală etc etc Absolută şi Totalitară. NU nu este vorba de „ceauşescu” ci pur şi simplu de Comunism. „ceauşescu” a fost un Nimic, un pion, o marionetă, un păpuşoi, un Criminal, un coate goale un maţe fripte, Nici Nu Contează, Nici Nu Intră În Discuţie.
De unde şi ameţeala, şi nu numai, între un centru stînga şi un centru dreapta, de unde şi AMALGAMUL pe care îl faceţi între Valorile care nu vă sînt Clare.
NU, nu toţi cititorii au cunoscut Ororile Comunismului, NU nu toţi au priceput OTRAVA acestei Ideologii, NU ! nu toţi realizează Efectele şi Urmările de AZI, a ceea ce Comunismul a însemnat şi mai înseamnă încă, NU ! NU TOŢI Cititorii şi încă chiar foarte MULŢI ( aşa cam ca voi, o altă dovadă !) au Priceput Lucrurile Elementare ale acestei Dictaturi.
Tocmai de-aceea şi astfel de răbufneli şcolăreşti post-comuniste.
Comparaţia cu politica şi politicienii din România este de un HILAR Monstruos.
De unde şi imposibilitatea unui dialog coerent la nivelul unei analize adolescentine, agresivă ( judecăţi de valoare provocatoare, concluzii eronate, interpretări rău voitore) şi plină de sofisme ieftine de şcoală de partid.
Sînt Liber să afirm ceea ce Cred aşa cum voi sînteţi Liberi să credeţi ceea ce doriţi şi să votaţi pe cine şi ce vă place.
Comparaţiile şi argumentele sînt de o naivitate şi de un „anacronism” intelectual de un ridicol care nu merită mai mult decît aceste cîteva cuvinte.
Cît despre „Pricepere” fiecare cu a sa dacă este cumva chiar a lui.
P.S. Cît despre Comunism ( şi despre devierile radicale şi irealiste ale socialismului) voi vorbi, „văicări”, scrie şi comenta pînă la sfîrşitul vieţii( chiar şi cu mai multe verzale, permite-mi, te rog, „mon şer”, această LIBERTATE)
Ce-ar fi sa accepti, asa, simplu, firesc, ca pe lumea asta sunt si oameni de stanga si oameni de dreapta, asa cum sunt crestini sau musulmani, atei sau indecisi?
Te citesc de cateva luni. tot timpul te vaicaresti, tot timpul spui ca nu sunt solutii, tot timpul invoci absenta unei gandiri diferentiate, mereu crezi ca stam sub semnul unei \”gandiri unice\”. Acuma, ai ajuns sa jignesti, fiind tu de parere ca toti cei care au votat cu Hollande au \”orbul gainilor\”…
dragul meu, daca lumea ar fi o oaza de disperare, ne-am ineca toti, ne-am scufunda in cel mai negru abis si am lua cu pumnul pastile pentru reechilibrare. Or, exista alegeri, votezi sau nu, exista candidati, iti plac sau nu, dar respecta optiunea democratica a votului.
Daca tu nu vrei sa votezi – la Paris sau la Bucuresti – nimeni nu te obliga. dar, da voie acestei lumi sa mearga mai departe, sa incerce sa-si gaseasca alti candidati, alte partide, alte optiuni. Unele vor esua, altele poate ca vor fi bune. Politica este arta incercarilor rezonabile.
ne miscam intre un centru stanga si un centru dreapta, probabil.
nu mai diaboliza atata stanga, nu mai ridica in slavi dreapta!
Nu te mai plange de stangismul francezilor… Crezi ca Sarkozy a fost de dreapta? crezi ca Basescu este de dreapta? ce idee de dreapta ai vazut la Boc sau Ungureanu? hai, raspunde, nu mai scrie versuri ilizibile…
tot ne spui despre ororile comunismului? crezi ca toti cititorii sunt prosti si nu le-au cunoscut? crezi ca numai tu ai suferit? sau numai familia ta?
ce e aia suferinta? doar la Canal? doar in puscarie? suferinta nu era si cand o mama facea avort cu mijloace rudimentare, pentru ca n-avea cu ce-si creste copiii? suferinta nu era si statul la cozi nesfarsite, de la 4 dimineata?
dar existau compensari. una dintre ele, cea mai importanta: ca nu credeai in ceausescu. eram convinsi ca minte, ca nu exista \”progres\”, \”societate multilateral dezvoltata\” si \”vis de aur\”. toate erau baliverne. si noi toti stiam asta.
si azi sunt suferinte si ele trebuie indreptate. cu masuri de dreapta sau de stanga.
n-ai sa faci mai cald in casele unde copiii n-au lemne strigind intruna doar JOS Comunismul!
ultima chestiune: rogu-te, nu mai scrie cu verzale, imi agresezi intelegerea. Pricep, mon cher, si daca scrii cu litere normale.
DAR PRINS DE EI ÎN LANŢURI, LENT
EI (mi-)au distrus cu secera-ciocanul, rotulele şi glezna
familia ţara neamul trecutul şi povestea
Rimbaud Verlaine şi alţii n-au cum să-mi mai aducă-n
sînge suflet şi spirit Nebunia acelei Libertăţi
ce prea puţini o ştiu CUM aş zbura-înspre ceruri
s-ating acele stele să mă adap din Vînturi din Păsări şi din Nori
de-acolo mai departe să mă hrănesc din ierburile Lunii fără de capăt Aprig
LIBER şi să îngîn comete trecînd vîlvîietor DAR aripile frînte
abia de se mai mişcă iar gîndul moare lent hulit de cei din jur
Doar VORBA SACRĂ mai pîlpîie-n în zori în aşteptarea
Luminii de dincolo de Vorbe şi de Cuvinte Golite Veşnic
de SENS şi de A-MOR
Pierre, o idee excelenta: vaicariti-va si oftati mai putin, nu va mai plangeti de mila si nici altora, inlocuiti sloganurile cu versurile lui Prevert, eventual basmele romanesti cu fabulele lui La Fontaine, si iesiti mai mult la soare. E un bun remediu contra deprimei si gandurilor negre si veti vedea mai putini comunisti in jurul dv.
Macar incercati.
smoc de flori pe sub-idei, gînduri bune, flori de tei
Nu plouă chiar, e chiar cu soare această zi de primăvară.
Deci să privim spre înainte, nu acolo unde sîntem pregătiţi-preparaţi-împodobiţi-îndoctrinaţi-manipulaţi-învăţaţi să vedem peste tot numai droburi de sare, imigranţi şi capcane sociale ale istoriei, victime şi lupte de clasă, plîngăreţi de propria lor condiţie, de propria lor milă şi de alte sloganuri atît de cunoscute în lumea proletarilor din toată lumea uniţi-vă.\”Una victima inocente de la justicia\”
Ce-ar fi să vorbim mai puţin despre noi înşine, văicărindu-ne şi offtînd mioritic, şi să vorbim mai curînd despre lucruri în sine, despre adevărurile care dor, despre efort şi lupta cu INERŢIA şi UZURA, lupta cu cei care ne vor miei şi iezi adunaţi într-o turmă, ascultători şi plătind cît mai multe taxe şi impozite pentru Lozincile Populare ale Viitorului Luminos.
Se pare că nu aţi cunoscut Binefacerile Comunismului, vă recomand România pînă în 1989 şi chiar cea post-comunistă de azi, Cuba sau Coreea de Nord, chiar şi China de-acum unde oricine poate deveni \”om de afaceri\” sau \”politician\” exact ca pe meleagurile natale de care ne este atît de dor.
VIVE LA PAIX !
Domnule @ Pierre, intr-adevar 17 ani in societatea franceza nu sunt suficienti pentru a avea o imagine clara asupra ei, mai ales avand o viata searbada ca a mea, metro-boulot-dodo. Probabil nici nu trebuia sa votez pentru prezidentiale ( si inca, a treia oara! astia de dreapta ce guverneaza de atata timp sunt nebuni sa dea drept de vot unor imigranti ca mine, ce ne facem domnule? ), votul meu fiind unic determinat de propria experienta si existenta, unice si ele in mediul in care traiesc si lucrez! Ce simplu e, cum de nu m-am gandit ca toate aceste probleme sunt doar ale mele, restul din tagma si tagma in sine o duc extraordinar dar nu-mi dau eu seama . Noroc cu dvs ca mi-ati deschis ochii, de maine ma „mefiez” de toti colegii de (extrema) stanga, o sa-mi retrag copiii de la scolile publice si ii voi inscrie in cele particulare sa nu fie complet molipsiti de sindromul stangii, de profesorii lor, sau mai bine ii educ acasa, iar eu ma voi conversa asiduu cu vecina de la 3, vajnica „mere en foyer”, cu liceul terminat si sot ce lucreaza in finante si care, bineinteles, a votat „Sarko”. Eventual imi las cariera balta, e mai important sa descopar ce ascunde ” La Pensée UNIQUE” si sa incerc sa o combat prin meditatie profunda.
Probabil am nevoie de inca 17 ani ca sa fiu capabila de un vot responsabil si in cunostinta de cauza, pana atunci o sa privesc admirativ drobul de sare pe care ni-l fluturati in fata ochilor, urmarindu-l cu atentie daca o ia la stanga sau la dreapta. Deci mai discutam peste 17 ani. Va doresc lozinci cat mai interesante si multumesc pentru dialogul extrem de interesant intr-o zi „férié” si ploioasa pe deasupra.
TIPURI ŞI ……TIPURI
Dacă toţi am argumenta prin propria noastră experienţă atunci majoritatea am fi cu siguranţă nişte „exploataţi”, „nefericiţi”, „deziluzionaţi”, „manipulaţi”, „jalnici” şi „umiliţi”, „sclavi”, „revoluţionari” „indignaţi”etc.
Experienţa personală în mediul francez este enorm deformată, deturnată şi stricată de o mentalitate inoculată deja de „asistaţi”, „de asistanat”, de ” acquis sociaux à outrance et et à tout prix” care a infestat cele mai corecte gîndiri; a devenit un reflex „pavlovian” deunător.
Mediul Universitar ( şi Învăţămîntul) francez este de (ultra-) stînga, de zeci de ani, aşa că despre…..”colegii”………”Je me méfie”, „Pas vous ?”
Cît despre „prietenii ” şi „vecinii” nu pot spune mai mult.
În orice caz a încerca a-ţi face o Opinie PROPRIE într-o lume în care „La Pensée UNIQUE” face ravagii, în care Statul este a TOTŞtiutor, Prevenitor, şi BineVoitor, „Mama şi Tătucul Nostru”, în care Impozitele sînt printre cele mai mari din Lume, în care nu ţinem conta de Criza Economico-Financiară şi nici de „imposibilitatea” de-a schimba în 5 ani Mentalităţi devenite „Religie” în aproape 50 de ani de îndoctrinare permanentă socialistă, mă întreb în mod serios DACĂ cei 17 ani sînt suficienţi unei viziuni cît de cît obiectivă a peisajului socio-politic-ideologic francez (parizian). Aş răspunde că NU ! este (aproape) Imposibil.
Jocul ideilor şi jocul cuvintelor nu sînt „ştampile” tip, sînt pur şi simplu invitaţii „virile” la un dialog despre………..
De fapt, REPLICI CA LA TEATRU, piesa-i în toi.
Noi aici sîntem doar personajele-marionetă-actorii cei mînuiţi-manipulaţi permanent „par les maîtres penseurs” DECI , grijă mare la concluzii, morale şi judecăţi de valoare. MERCI !
Domnule, traiesc in Franta de mai bine de 17 ani ( timp in care presedintii au fost de dreapta), acum 5 ani l-am votat pe Sarkozy si regret. Articolele citite si citate din Le Monde si L’Express sunt doar niste statistici de care personal nici nu am nevoie: este suficient sa privesc in jur, sa vad cu cine voteaza colegii, vecinii , prietenii etc si sa trag concluziile de rigoare. Asa cum am spus nu ma astept la nici o minune din partea lui Hollande dar macar am satisfactia ca nu inghit cu un zambet tamp promisiunile lui Sarkozy si asa zisele reforme: a avut 5 ani sa confirme, rezultatul l-am vazut.
Lucrez intr-o universitate franceza si am suportat direct asa zisa reforma a lui Sarkozy ce a dat peste cap invatamantul ( in particular cel universitar dar si cel preuniversitar, o stiu bine pentru ca am copii la scoala). Nu mai vorbesc de cercetare: s-a ajuns la niste presiuni inutile fara nici un rezultat notabil. Fac parte din clasa de mijloc si tot direct am constatat reforma lui Sarkozy: „muncesti mai mult., castigi mai mult”. Ei bine, este o minciuna: muncesc mai mult ca acum 5 ani, imi pierd de 3 ori mai mult timp cu administratie, probleme pedagogice si cereri de proiecte, finantari etc si castig tot atat, nu ma plateste nimeni pentru munca suplimentara pe care o fac. Asa ca nu e deloc o intamplare ca oamenii activi l-au votat pe Hollande si pensionarii pe Sarkozy. Dupa cum constatati , nu mi-am bazat afirmatiile din comentariul precedent pe articole din presa, jurnalul de pe France 2 si „am auzit ca” ci pe experienta personala in aceasta tara.
Asa ca, v-as ruga, mai incet cu stampile de tipul ” naivitati halucinante”, „argumente doctrinare simpliste”, doar daca vreti sa vi le aplicati singur, ceea ce nu ar fi inutil.
” CUM VĂ PLACE ! ”
Citind şi citînd LeMonde şi L’Express ( de stînga) nu vom lămuri nici măcar mulţumitor misterul ” tragediilor ” trecute, prezente şi viitoare. Tragediile fac parte din viaţă. Nu Hollande în sine ar putea fi o tragedie, ci doar cei care ( îl înconjoară, îl sfătuiesc, îl poartă, îl însoţesc, vechi doctrinari ai socialismului radical) cred în continuare în Himerele şi Promisiunile Iluzorii ale unei stîngi mai mult decît stîngace, în special cea franceză, cea mai puţin adaptată la noile date ale Lumii Moderne în 2012, cea mai refractară, ideologic vorbind, la schimbările esenţiale ale vieţii societăţilor în perpetuă mişcare şi transformări importante, uneori chiar radicale ( căderea Zidului Berlinului, Uniunea Europeană, apariţia şi rolul Chinei ca forţă economico-financiară, terorismul islamului radical, Mondializarea galopantă etc) cele mai multe grăbit-superficial-nepotrivit-irealist concepute, organizate şi puse în ” operă „.
Dar asta-i Viaţa !
Ce să mai vorbim despre interpretări şi priceperi ?!? Dacă nici în 2012 Utopiile Socialismului , după aproape un Secol de Tragedii, Drame şi Crime, nu sînt reaşezate în balanţa Adevărurilor şi Adevăratelor Valori ale Omenirii ( nu putem Nega aici în mod evident cele cîteva detalii-idei ” socialiste ” aporturi pozitive la îmbunătăţirea vieţii sociale, dar….) ….Dacă nici în 2012 ….ATUNCI…. nu ne rămîne decît să trăim şi vom vedea.
„Aşa-i în viaţă….”
Pînă atunci fiecare poate avea propria sa părere şi liber în Democraţie, să voteze cu cine-i place.
P.S. Să nu uităm că avem Norocul să trăim Aici, în Această Lume Civilizată, dar împînzită de mici şi de mari, nevăzute, ascunse, camuflate, nedezvăluite sau povestite, de toate felurile, pentru toate gusturile : Tragedii, Tragi-Comedii, Comedii. Ca la TEATRU !
Nu este nici o tragedie ca F. Hollande a castigat alegerile, asa cum prezinta unii situatia. Bineinteles, se putea mai bine, programul lui nu e extraordinar, dar nici al lui Sarkozy, \\\”costul\\\” ambelor programe propuse fiind aproximativ acelasi. Oamenii (o parte) au inteles ca este absurd sa mai crezi a doua oara in aceleasi promisiuni facute de aceeasi persoana acum 5 ani. Mandatul lui Sarkozy a fost mediocru, si nu numai comparativ cu promisiunile: datoria Frantei a crescut peste 500 de miliarde in ultimii 5 ani, reformele lui Sarkozy sunt discutabile ( cel putin cea din invatamant si cercetare este o catastrofa!), somajul in randul tinerilor a crescut, celor bogati li s-au facut reduceri de impozite iar discursul lui Sarkozy despre imigratie a inceput sa enerveze chiar si numai privit prin prisma celor 10 ani ( ministru de interne si pe urma presedinte) in care nu a facut mai nimic in acest sens dar promite ca va face! Ce mi s-a parut semnificativ este si \\\”tipul\\\” alegatorului francez: au aparut mai multe articole pe acest subiect in Le Monde, L\\\’Express etc, concluzia fiind aceea ca Hollande a fost votat masiv de tineri si de cei din marile orase, iar Sarkozy de cei de peste 60 de ani si de populatia rurala si din micile orase.
Cei care-şi freacă mîinile (nemuncind) doar ImaGinînDu-şi poveşti
Au uitat cam repede sau poate că Unii nu (mai) ştiu (deja?), deşi azi poţi să ştii totul într-o secundă, despre orice şi chiar despre-A-devăr, într-un fel.
Dar oare cine mai are acest INTERES ?!?
Hollande şi chiar mai mult, Socialiştii francezi, cei mai conservatori, cei mai refractari la modernizare, schimbări, adaptare, încurajaţi de stînga extremistă + partidul comunist existent încă în carne şi oase, singurul occidental (n-am să încetez s-o repet), au pus ( cîştigat democratic ) mîna pe putere în Franţa, leagănul Socialismului Mondial, care a deformat şi distrus Concret-Materialist Dialectic Fizic şi Ideologic o Europă întreagă şi jumătate din Omenire, prin inocularea IDEII de IMPOZIT TOTALITARIST la o populaţie care nu trebuie să mai muncească decît \\\\\\\\\\\\\\\”TOŢI un pic\\\\\\\\\\\\\\\”, pentru că sînt Unii care AU şi alţii care NU AU.
Cei care şi azi după ceea ce au trăit, vor să mai creadă în UTOPII şi ILUZII sînt liberi în această democraţie Originală să Creadă şi să o Facă.
În vremuri în care Echilibrul Lumii se schimbă, printr-o Revoluţie Ciudată SOFT şi Mascată Subtil (cel puţin deocamdată) sînt UNII care vor să plătească-păcălească şi MAI MULT IMPOZIT pentru toată Lumea.
Vă urez Succese Nenumărate şi Luminoase, amintindu-vă doar că Strălucitorul Comunism şi-a frînt gîtul cu tocmai Această SUPERBĂ Minunată IDEE.
Vom trăi şi vom vedea !
Ne treziram, de azi dimineatza, cu Frantza condusa di „hollanda”, n-asha?
Shi, pan’ coshu’ *promisiunilor* noului *lor* preshedinte, si afla numa’ & numa ‘lucruri da *bine*, n-asha?
Shi, s-o *bine* chiar s-o shtitz’, *nici mie* nu-mi placea personagiul (Sarkozy).
Ma-ntreb, insa (fiind io cu capu’ – inca – pa *chiar* umeri): da’ di *unde va scoate* acest Hollande (acest Ponta) *banu’*?
Uite: o intrebare pa care *nu a atins-o*, semnificativ, autorul *acestui material*, pa care io il *comentez*….
Ca, intrebarea sa pune *chiar asha*: e *mai buna vorbaria*
(a la Hollande, a la Ponta) decat scrashnitu’ dan’ dintz’ a la Sarkozy (au, a la Basescu)?
Ramane di vazut. Dar, v-o spui *io*, pi aia „a dreapta”: ca *nu* potz’ „consuma” mai mult decat produci pentru *prea multa vreme*: ca *nu mai gaseshti fraierii care sa te-mprumute*!
Shi, io o *chiar cred*: c-am spus/scris cam tat ce trebea scris…
Numa’ bine,
Nea Marin
,,Mon cher\’\’,visezi!Cu o politica populista,pusa pe cheltuit mai mult decat produce,in Franta ori Germania,ambele popoare,daca vor urma acest drum,vor apuca in mod precis calea greceasca:
Dorind să respire nepropunînd altceva decît Baliverne şi Gogoriţe
Lume se mişcă, Lumea se schimbă, TĂVĂLUGUL n-aşteaptă
Lumea îmbătrîneşte, iar cei tineri vor să Stea, să Fumeze şi să Respire.
Lumea este “en plein ébullition” şi unii încearcă să ne îmbuibe creierul cu “vremuri mai blînde”.
“Vrabia mihai viteazu’” şi tot aşa mai departe doctrine de toate felurile de veche, blîndă şi otrăvitor-adormitoare sorginte îmbiind la somn şi la lene, la molcom şi la sieste.
Este timpul să ne trezim oricît nu ne-ar place efortul peste măsură, mîine va fi prea tîrziu.
Deşi este pace, sîntem în plin “război” surd, invizibil, orb, mut, cu atît mai mult, mai pervers mai periculos şi fără de milă.
Să-l lăsăm pe Hollande să cultive printre lalele, garoafele lui îmbătător parfumate, care-au făcut atît de rău decenii întregi şi-a împins Europa într-o stare adormitoare şi o situaţie de handicap fără soluţii. Cei care se vor bucura azi vor plînge mîine şi mai grozav, POATE !
CINE POATE OASE ROATE ŞI BEA PERE LA BERLIN IAR ÎN BĂRĂGAN PELIN.
mai avem si noi nevoie sa respiram. da, daca s-a votat asa masiv, in perioada de vacanta, votul exprima ras-le-bol-ul de sarkozism. pierre, ca orice român, tre sa fie la dreapta. ei bine, sa iasa Hollande, sa iasa apoi socio-democratii in Germania si vom trai (poate) vremuri mai blînde.
XENOFOBIA UNICEI GÎNDIRI
Balivernele de pe malul Senei pot prinde foarte uşor la fraierii de pe malul Dîmboviţei.
Avem exemplul unui text, curat conceput la academia Ştefan Gheorghiu pentru cei care pot înghiţi hulpavi AZI-ORICE.
O ţară care-n primul tur NU votează în proporţie de aproape 72 % cu eventualul preşedinte poate fi o temă de discuţie chiar cu un intelectual român dus de-a dura într-un limbaj clasic de acea putredă şi prăfuită propagandă socialistă a anilor ’70.
François Hollande este alături de drum şi rău dus cu sorcova de o ideologie socialistă bolşevic-troţkistă de lungă şi apăsătoare tradiţie, folosind învechitele clişee de înspăimîntare a opiniei publice, învăţate cu talentul şi abnegaţia tocilarului pe băncile academiilor doctrinare.
Într-o ţară cu o lungă povară comunistă, cu existenţa aceluiaşi criminal Partid Comunist copil minune şi în totalitate supus Moscovei de la înfiinţare şi pînă azi, unicul rămas în Europa Civilizată, sfindînd cel mai elementar bun simţ, cu un Mélenchon inflamator primitiv vehiculînd cu dibăcie vechi slogane staliniste, nu este de mirare în peisajul crizei mondiale că agitînd sperietori de carton oamenii nu vor pricepe mai nimicşi se vor lăsa duşi de nas ca de altfel de atîtea ori, de către cei care promit „un viitor luminos” şi „omul cel nou”, egalitate bunăstare şi fericire.
MANIPULAREA MASELOR POPULARE funcţionează la fel de grozav oriunde precum lamentabil într-un articol dintr-un ziar.
Malgré les apparences, la distance est énorme, bien plus qu’on imagine, ” à côté ” n’est pas du tout à côté, même pas du tout .