La grande bouffe

„Daca iubiti dragostea, o sa indragiti suprarealismul“ (manifest).* – e citatul sub care Kunstsammlung Nordrhein-Westfalen isi distribuie declaratia de presa la retrospectiva Suprarealismul 1919-1944, recent deschisa la Düsseldorf. Sintem astfel preveniti. Titlul expozitiei** – fara alta propunere sintetica dincolo de cele cinci nume mari, urmate de puncte de suspensie care par sa vina din aceeasi zona a inefabilului curent cu motoul citat – se dovedeste inca de la primii pasi a fi un inutil understatement. Sute de lucrari – pictura, sculptura, grafica si colaj, fotografie si film, editii originale si documente de epoca – au dislocat complet colectia permanenta de arta contemporana a muzeului – eveniment aproape fara precedent aici. Aduse din toata lumea (deseori la o prima expunere in Germania), prezente sint, in afara de clasicii curentului – cu lucrarile majore si cu altele, mai rar vazute –, mai toate numele din prima generatie suprarealista. Selectia de lucrari este rezultatul unui pariu ambitios: o expozitie istorica in doua sensuri ale cuvintului. Cu morga academica, dar fara miza teoretica (in schimb, cu mult bun-simt), disecate pe module istorice, iconografia suprarealismului (intre timp) popular si marginile necontroversate ale curentului se intilnesc in salile proiectate de arhitectul Michel Antonpietri. Istorica prin dimensiune: […]