La Roma

Scoarţa terestră a prins să se zguduie în Italia tot mai ameninţător. După ce au şters de pe hartă o mică localitate la nord de Roma, mişcările tectonice s-au deplasat în jos, ca duminica trecută să-i umple de nelinişte pe înşişi locuitorii Capitalei. Unele prognoze – cîte pot fi elaborate – fac să crească pulsul oricui a păşit măcar o dată în perimetrul încărcat de vestigiile unei istorii nemuritoare. Metroul este suspendat, şcolile s-au închis, iar în astfel de condiţii, temerile cresc. Puteau fi barbari cetăţenii vestitei urbe, războinici nemiloşi, dar, în virtutea unei mîndre conştiinţe, au ridicat monumente falnice spre gloria capacităţii omeneşti de a crea. Astăzi încă ne minunăm de ce erau în stare să construiască şi să lase moştenire omenirii. Sub ameninţare, gîndul, năucit, nu ştie unde să se îndrepte mai întîi. Panicată, imaginaţia ne duce spontan printre arcadele Colosseumului, pe scări de la un etaj la altul, uimită ca la prima întîlnire de cutezanţa vizionarilor ziditori. Imensele blocuri de piatră şi marmură folosite în Antichitate par de neclintit. Totuşi, anotimpurile şi-au făcut lucrarea lor distructivă. Spaţiul învecinat (cu Forumurile succesive dedicate lui Cezar, lui August, lui Traian) reprezintă doar umbra ansamblului de colonade, temple şi piaţete […]