Lamentul lui Fantômas
- 24-04-2015
- Nr. 769
-
Robert DESNOS
- REMEMBER
- 25 Comentarii
Lamentul lui Fantômas 1 Muclesu’ şi luaţi aminte: Cronica unei întregi Serii de fărădelegi E aceasta, – şi nu minte, Chit că teafăr a rămas Criminalul Fantômas. 2 Lady Beltham, ce metresă Îi era,-l văzu pe hoţ Ucigîndu-i propriul soţ Ce-i găsise-n pat… Mai tre’ să Spun că, tot el, mîndrul vas Lancaster, îl va fi ras? 3 Inşi,o sută-n cap, suprimă… Juve şi cu Fandor al său Fac s-ajungă la călău. Doar că, printr-o bună grimă, Un actor e luat drept el Şi ghilotinat cu zel. 4 Iată că,-n furtună, crapă Un far chior, dar necesar; Vasul piere, – cînd răsar Patru capete din apă: Lady Beltham, numai dor, Fantômas, Juve şi Fandor. 5 Monstru-avea o fată, una Dalbă ca o floare; ea Cu-ai săi nici nu aducea, Pen’că pe Fandor, prea-buna De Hélène, în nu-ş’ ce mod, L-a salvat de eşafod. 6 La bagaje, într-o gară Cenuşie, un colet, Sîngeriu ca un cotlet! Pe-un escroc îl şi legară! Dar cadavrul? Aţi rămas Paf, – e tocmai Fantômas! 7 În clopotniţa, ce mortul Şi-l jelea domol:dang-dang, Ăl puţin mai mic în rang Decît dînsul, dădu ortul Popii, – iar din ţeasta-i curg […]
@ Dumitru Mihail
Feelin’ betta? Aveti proprietate(a termenilor)?
Ciudata exprimare din partea unui domn atit de sofisticat si snob ca acest Daniel StPaul: „Pen’ca se nimerira pe-aci Cantefleurs…” etc. Oare Chantefleurs „se nimerira”, sau StPaul se nimeri „pe-aci”, p’acilea? Ne-ntrebam pen’ca nu s’tem foarte siguri.
Zut! C\’est toujors la migraine avec le luth (de Lutoslawski…): on lutte et lutte pour l\’accorder en ut et apres une minute c’est la rechute (et cela chahute)
Apropo de dl Lutoslawski:
l’ut du luth lutte avec l’ut de la flûte
Pen’ca se nimerira pe-aci Cantefleurs (parca-i surprinzator a gasi deferlanta imaginatiei desnosiene oarecum retinuta in materie florala, mai ales ca ne aflam in anotimp de Floralii si Rosalii, asta cind pre limbe”perfide” se pot compune instrumental symphonisme de genul Concerto for violet/s and orchidstra…) am cersit putina inspiratie/consolare muzicala de la profesionisti (Lutoslawski):
https://www.youtube.com/watch?v=g-WPqcWaNks
….Brumar-ul ramane pentru Noiembrie la Gaudeamus.
Cotrobăind, prin „Google”, după informaţii privindu-l pe poetul nostru, dau de acestea rânduri:
„Graţie lui Armand Salacrou, care-i încredinţează lui
Desnos publicitatea tuturor produselor farmaceutice, ce se află în gestiunea sa (la Marie-Rose, le vermifuge la Lune, la Quintonine, le Thé des Familles, le Vin de Frileuse), poetul devine redactor publicitar al studiourilor Foniric, animând echipa care născoceşte şi realizează zilnic emisiunile difuzate prin Radio-Luxembourg şi le Poste Parisien. […] Printre sloganurile cele mai faimoase, iată-l pe-acela pentru insecticidul Marie-Rose:
L’express s’en va
Les lentes restent…
Utilisez la Marie-Rose,
La mort parfumée des poux.
ou encore
Pas de santé
Sans Thé des Familles.”
M-am amuzat să le traduc într-un idiom franco-român:
Nu-orcine va
urca-n tren prest:
L’express s’en va
Les lentes restent…
Pentru păduchi, la mort en rose
e – folosiţi-o! – Marie-Rose.
Ce tot zici şi ziceai
inutil e
fără,-n orice zi, ceai,
de familie!
Surprize… vechi: „La Complainte de Fantômas”, ediţie bilingvă omagială (în curs de apariţie la Editura Vinea).
Alte vreo două viitoare cărţi zac prin copyro-uri şi birouri…
Nu mi-ar strica, în rest, nici mie o agreabilă surpriză!
De maine in trei spatamani se deschide Bookfest-ul, nu in pavilionul mare ci in vreo patru mai mici langa Casa Scanteii (Casa presei libere nu are nici un haz, mai ales acum). Ce surprize ne rezervati, maestre Foartza? Ca de la „Tandem-ul” gazduit in O C nu v-am mai „prins” cu vreo lansare.
Aveţi dreptate: nici nu mă aşteptam la alt răspuns.
…maestre, laureat al premiului Stalin pentru pax (sovietica, of course) intre popoare. Cred ca i-am vazut mormantul in cimitirul Novodevichie dar acolo ma interesa in primul rand cel al lui Hrusciov cu controversatul cap sculptat de Neizvestny.
Iată şi mărturia unui turc: Nazim Hikment, într-o poemă cenzurată de oficalităţile din ţara lui, – anume „Plimbarea de seară”:
Ard lămpile la băcănia lui Garabet. Armeanul
Nu le-a iertat-o niciodată că i-au ucis
Părintele-n podişul kurd, când da să-l urce.
Dar te iubeşte – căci nici tu nu le-ai iertat-o
Ălor de-au pus această pată neagră
Pe fruntea seminţiei turce.
Vă referiţi la citatele în franceză (căci n-am avut timp să le traduc) de sub articolul „Dosar1915” al lui Bedros Horasangian.
Vă apreciez numărul de cunoştinţe; nu, însă, şi negativismul (termenul de negaţionism fiind, în ocurenţă, excesiv).
…..versus real politik.
Impresionante citatele, maestre Foartza. Dar ar trebui sa li se adauge targuielile din spatele Tratatului de la Sevres, amarata Prima Republica Armeana inghesuita in niste munti pietrosi si sterpi – am urcat si eu pe Aragats – pandantul Araratului ramas la turci, atacul kemalistilor, tratatul de la Alexandropol (oras inca preponderent crestin atunci – la frontiera cu Siria), ocuparea Armeniei de bolshevici, exilul dasnacilor (miscarea nationalista care faurise Prima Republica) in Occidentul care nu va face in continuare nimic pentru armeni (Cilicia o ocupase majoritar Mme la Republique dupa Sevres), exasperarea dasnacilor care in WW2 au trecut de partea Germaniei si mii de armeni au imbracat uniforma Wehrmachtului. Nici dupa 1991 occidentalii – inclusiv puternica diaspora armeana americana – nu au investit mare lucru in a Doua Republica – am strabatut cam toata micutza tzara si contrastul cu Polonia, Ungaria si chiar Romania era flagrant.
Cinic vorbind, armenii au vocatie de victime, nu individual, fireste, doar ca natziune.
Adresa corectă a mesajului meu cu tălmăciri din „Chantefleurs” este aceasta:
Şerban Foarţă
@ Aurei
Felicitari si multe multzumiri.
Nu mă lăudam; vorbeam serios… Iată, mai jos, dovada: un mic buchet (căci nu e loc de 40) de Chantefleurs.
H o r t e n s i a
Frumoasa e-n pădurea adormită,
Hortensie-albastră
Şi hortensie roşie;
Visează, în pădurea adormită,
Hortensie roşie,
Roşie sau albastră;
Cui i-e mai dragă, oare,
Spuneţi-mi dumneavoastră,-n
Pădurea adormită?
R e z e d a
– Unde-o rezida rezeda?
Printre pagini, în Rigveda?
Sub penajul doamnei Leda
Când o calcă palmipeda?
– Deocamdată,-i văd moneda
Aurie pe veranda
Doamnei Wanda
Da-da!
F l o a r e a s o a r e l u i
Soare-n ţărnă, turnesol,
Spune-mi ce-ai făcut cu luna?
Ea e-n ceruri, eu, la sol,
Dar aceeaşi ni-i fortuna
Că-i dăm lumii rotocol
Cum se-nvârt nebunii,-ntruna.
A n g h e l i c a
Flori de-anghelică,
În ceasu-nspreserii,
Piţigoiul va s’ zică
Întoarcerea verii.
„Tu, floare a serii
(Piţigoiul îţi spune),
Eşti a nedurerii,
Şi-a dragostei bune.”
L ă c r ă m i o a r e l e
Un buchet cochet,
Două buchete cochete,
De lăcrămioare.
Prietenii mei, cum, oare,
Să nu mai
Vă dărui de-ntâi mai,
Vai, vai,
Trei buchete cochete
De lăcrămioare?!
M u ş c a t a
O muşcată-ntr-un ghiveci,
Peşte roşu-nchis pe veci.
Peşte roşu într-un bol,
Cărui’, de-i tot dai ocol,
N-o să faci lumbago… Deci:
O muşcată-ntr-un ghiveci,
Peşte roşu într-un bol.
R o z a
Roză roză, roză albă,
De-albul cerii, –
Roze, am cules, o salbă,-n
Miezul verii.
Roză albă, roză-farmec,
Roză de-aur,
Boarea rozei de-adineaur[i]
Mă adoarme[c!].
S i c l a m e n a
Siclamena,-n Clamency,
Suspinând după Savoia,
Nu clamează decât joia,
Vinerea, sâmbăta ş.
cl. – Însă voia
Are-a i se face; şi
Ea va revedea Savoia.
V e r b i n e ş i g h e r g h i n e
Verbine şi gherghine,
Gherbine şi verghine,
De-a lungul şi de-a latu’
Grădinii Caterinii
Căreia eu i-s fin
Şi unde poţi, în fine,
Să-ţi faci patu-n
Verbine şi gherghine.
C i u b o ţ i c a – c u c u l u i
Ciuboţică de grădină şi de crâng,
Inima mi-e veselă şi calmă.
Ciuboţică dulce,-am să te strâng,
Mâine dis-de-dimineaţă,-n
Palmă.
Inima mea, de dimineaţă,
E foarte veselă şi calmă.
L o t u s u l
Lotusul şi broasca nudă,
Plouă, plouă şi te udă,
La caiman, tot iau aminte,
Care plânge, însă minte.
Dar şi lotusul cuminte
Protejează broasca nudă.
Plouă, plouă şi te udă.
F l o a r e a d e m ă r
Privighetoare şi floare de măr,
Dacă luna iulie-i cu ninsoare,
Privighetoare şi floare de măr,
E pentru că-n ianuarie a fost soare,
Privighetoare şi floare de măr.
R e g i n a – n o p ţ i i
După urarea „Noapte bună!”,
Când noi visăm, – regina nopţii
Cu-o rază, după ea, de lună,
De pe terasă,-ţi intră-n casă,
Floare a miezului strănopţii.
G ă l b e n e l e p ă d u r e ţ e
Dragii moşului,
Eu vând culori
(De soiul roşului)
Şi hazmaţuchi…
– Dar ce flori
S-astea?! – Asta,
Dragii moşului,
E creasta,
Cu zimţi şi muchii,
A cocoşului.
M a c u l
Cocardă lanului de grâu
I-eşti, macule.
E vară, – tună
A furtună
Şi toarnă, toarnă fără frâu.
Apoi, sub curcubeu,
Noi, eu
Te vom culege, macule.
I r i s u l
Irisul pe malul apei
Se răsfrânge-n iaz,
Stânjenelule, aproape-i
Ceasul clar de-amiaz.
Floarea-ţi are stofa pleoapei:
Străveziu atlaz,
Stânjenel pe malul apei,
Oglindit în iaz.
C a p r i f o i u l
Caprifoiu-adoarme-n plină zi,
Caprifoiul se trezeşte-n miez de noapte.
Drag albinelor întreaga zi,
Parfumează,-n iulie,-ntreaga noapte.
Trebuie să fii abil
Ca să-l duci ca pe-un copil.
M a r g a r e t a
Într-un turn de prin Burgundia,
Într-un turn de prin Navarra,
Margareta de Burgundia,
Margareta de Navarra, –
Aş dori s-aud fanfara:
Când mai dolce, mai spicatto
Când mai fo(a)rte-appassionatto,
Iarna-vara.
P.-S. Sper ca iacobinii înrăiţi să nu se supere pe mine că
mă încumet să închin trălmăcirea textului din urmă
Principesei noastre, Margareta!
Stimate domn,
v-atzi laudat cu vreo 40 de poezii ludice (eu le-am zis „nostime si copilaresti”) ale poetului Desnos.
Vorbeatzi chiar serios?
Maestru al humorului absurd, Desnos face pandant, o dată baremi, cu Urmuz al nostru, fabulosul fabulist sans fable, ni morale:
Jonathan, june căpitan,
Mergând pe-al nooşpelea-i an,
Pe-un òstrov sud-american,
Prinde,-ntr-o zi, un pelican,
Care pe insulă,-n ocean,
Îi face,-n zori, un oulean
Cadou lu domnu căpitan, –
Din care iese-un pelican
Leit, – şi care, năpristan,
Face şi el un oulean
Din care iese-alt pelican
Ce face-ntocmai… Şi-asta,-n van,
S-ar tot lungi, de n-ai avea,-n
Meniu, omletă cu şofran.
Coincidenta are darul precum si farmecul lipsei de ‘logica’. Exact la Oscar Wilde si la indomitabilul umor irlandez in fata mortii m-am gandit in timp ce va citeam aceste talmaciri cu mult har din Desnos. Cum altfel am putea scrie/vorbi de el intr-un atare moment? Ma gandesc in mod specific la emularea experientei de a participa sau comizera la ritualul unui Irish wake à la française.
„Poezie, nu-ţi cer să-mi răspunzi dacă ţi-e bine, căci te simt teafără şi-ntreagă.
O, poezie-poezioară, nu-ţi cer decât un ban, un ban de aur,
ca să trăiesc ferice cu aia de mi-i dragă.”
Résumé de „Robert Desnos ; un poète”
„poème, je ne vous demande pas si vous allez bien, cela se devine.
Poème, poème, je vous demande un peu… je vous demande un peu d’or pour être heureux avec celle que j’aime. „
Iata cum un mic poem burlesco-ludic, al lui Robert Desnos, despre râioasă („le crapaud”):
„Pe malul Marnii,-o
Broască îmi
Plângea amarnic
Sub salcâmi.
– Pentru ce suferi,
Draga mea râioasă?
– Cum să nu suferi,
Când nu eşti frumoasă?
Pe malul Senii,-o
Alta cântă,
De la utrenii,
De te-ncântă.
– Ce-i cu-acest cânt,
Urâta mea râioasa?
– Cânt să te-ncânt,
Pentru că-s preafrumoasă,
Şi de-aia, ca sirena,
Cânt şi pe Marna, şi pe Sena.”
devine, la Max Jacob, un text sarcastic despre Dragostea de aproapele: „Cine văzut-a o râioasă în timp ce traversează strada? E un omuleţ: nicio păpuşă nu-i mai mică. Se târâie, iată, pe genunchi: parcă s-ar ruşina, – dar nu! E reumatică. O gambă îi rămâne-n urmă, iar ea şi-o trage înapoi! Unde s-o fi ducând? Iese din gura de canal, biet clovn! Nimeni n-a remarcat-o, de-a curmezişul străzii. Absolut nimeni nu mă remarca, până mai ieri, pe stradă. Copiii-şi bat joc, azi, de steaua galbenă a mea. Ferice de tine, broască! Tu nu porţi o stea galbenă!”
Amin!
Nu ştiu prea bine dacă întrebarea dintâi a Dvs conţine un reproş. În caz că da, nu v-aş putea răspunde decât că doliul nu e obligatoriu negru; şi că umorul, după Wilde, e politeţea disperării.
De altfel, văd că nu ignoraţi faptul că, asemenea lui Max Jacob (o altă victimă a ciumei brune), Robert Desnos a scris (şi) „pour les enfants et pour les raffinés”.
Dacă spaţiul mi-ar îngădui-o, aş putea să vă transcriu vreo 40 de poeme \”nostime şi copilăreşti\”, nu mai puţin, însă, elegiace, – ca, între altele, aceasta:
Broscuţa cu condurii sparţi
A cerut milă de la tei
Cu care frunze poţi să-mparţi
Cînd darnici se despoaie ei
Ciupercile i-au dat mai ieri
Tot puful pălăriilor
Iar veveriţa patru peri
Din blană… Bălăriilor
Li s-a cerut iar ele-au dat
În dar o caldă umbră
Cerul o boare dulce-a dat
Şi-o ziuă nemaisumbră
Ea însa-ţi cere să te-nduri
De marţi pînă poimarţi
Căci sparţi îs bieţii ei conduri
Condurii i-s tot sparţi.
[Cu promisiunea că voi reveni.]
V-as pune urmatoarea intrebare: de ce oare credetzi te cuviintza sa-l comemoratzi pe Robert Desnos prin traducerea unui text semi-ludic?
Stiu ca poetul a scris unele poeme nostime si copilaresti.
Sper ca mai avetzi unele traduceri din versuri de factura asta.
Or, daca tot atzi inceput cu Fantomas, v-as ruga sa continuatzi, mai jos, cu citeva texte similare.
Va multzumesc.