Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Laureaţii Galei Premiilor Observator cultural 2016
- 29-03-2016
- Nr. 815
-
Observator Cultural
- Actualitate
- 6 Comentarii
Mircea Cărtărescu şi Daniel Vighi, cei mai buni prozatori ai anului precedent la Gala Premiilor Observator cultural, desfăşurată aseară, la Teatrul Odeon, Octavian Soviany, desemnat cel mai bun prozator de liceenii bucureşteni . Peste 300 de scriitori, oameni de cultură și cititori de toate vîrstele, printre care şi ministrul Culturii, Vlad Alexandrescu, au venit aseară la Teatrul Odeon pentru a afla care sînt laureaţii Premiilor Observator cultural. Membrii juriului au avut o misiune dificilă şi, în final, au acordat opt distincții la şase categorii, precum şi Premiul „Gheorghe Crăciun“ pentru Opera Omnia. Cea de-a zecea ediţie a marcat o noutate absolută – premiul Observator Lyceum, atribuit de un juriu alcătuit din 21 de elevi de la şapte licee de elită din Bucureşti. Evenimentul, moderat de actorul Sever Andrei, a fost punctat de band-ul Mike Godoroja & Blue Spirit, într-o ambianță semnată de scenografa Flavia Barabas. Trofeele oferite laureaţilor, simbol al Galei timp de 10 ani, au fost create de Elena Dumitrescu, sculptor. Gala Premiilor Observator cultural a adus, la categoria Debut, două premii: Cristian Fulaş a fost premiat pentru romanul Fîşii de ruşine, Editura Gestalt Books, iar Ionelia Cristea, pentru volumul de poezie Noaptea de gardă, apărut la Editura Cartea Românească. Juriul […]
Fiecare postare a lui lucid este o pagina nepretuita de jurnal intim (ce-i place si ce nu, unde a fost si ce a facut, ce citeste si ce nu, critica sociala, literara, artistica si multe altele) si in primul rind de expertiza. In toate.
Vor aparea si in volum ?
În general, criticii literari români se fâstâcesc în fata unor scriitori valorosi atunci când acestia(abuzând tocmai de aceasta perceptie) scriu romane groase si proaste. Nu l-am citit pe Daniel Vighi, dar Solenoidul lui Cartarescu mi-a „procurat”, dupa lectura, un gust amar si sentimentul ca am pierdut timpul. Între laudele gretoase ale lui Liiceanu si criticile „umorale” ale lui Manolescu eu am ales „primitivismul” simtului personal, adica o lipsa totala de placere a lecturii. Si daca simti doar biciul pe spate si nici o mângâiere, la ce dracu’ sa te apuci sa lauzi supliciul? Zau asa…
Greu de inghitit ca juriul a putut considera ca literatura romana n-a dat un roman epocal, ci doua in acelasi an.
L-am admirat mult pe Dl. Gabriel A. in anii 1990. Este un produs al acelor timpuri. Acum, are un are usor desuet si pus pe hartza cu toata lumea. Fiecare lucru (om, pardon) la timpul sau.
> A-l citi pe Gabriel Andreescu e pierdere de vreme, daca nu era ceausescu
> astazi poate concura cu Romica Jurca la meteo.
Exagerati. Cartea lui G.A. „Sistemele axiomatice ale logicii limbajului natural. Functii si operationalizare” (All, 1992 – carte terminata insa in 1985 si oprita de cenzura de la publicare) e unul din cele mai interesante debuturi romanesti postrevolutionare in logica filosofica. Ca revolutia i-a schimbat traiectoria autorului … nu e deloc singurul caz.
Anul acesta legatura mea cu premiatele e subtirica rau: n-am reusit sa citesc mai mult de 30 de pagini din memorialisticul Solenoid, din lipsa de timp, desi am trait epoca si cunosc locurile din estul Bucurestiului (inclusiv celebra acum amarata scoala din Fundeni la capat de Colentina) despre care e vorba in carte. Si n-am timp pentru ca tentatiile sunt foarte multe – ma uit cu jind in fiecare seara la ultimul Pessoa – ca tot a luat Dinu Flamand un trofeu – cel cu povestirile politiste, amintindu-mi ca am stat si eu alaturi de portughez pe banca de bronz care il imortalizeaza in Lisabona, tragand si o poza – nu un selfie ca inca nu era la moda. Apropos de Solenoid, ca sa fiu putin rau cred ca si forfecarea romanului de catre marele critic (nu glumesc, este si va ramane mare) a contat la premiere. A-l citi pe Gabriel Andreescu e pierdere de vreme, daca nu era ceausescu astazi poate concura cu Romica Jurca la meteo. Memoriile despre autism nu ma atrag deloc, iar a cauta in librarii volume de poezii debut e prea obositor. Asa ca sugerez O C sa publice in numerele urmatoare cate o poezie a premiantilor din acest an, singurul mod de a ajunge la cunostinta unui public ceva mai larg decat familia si prietenii.