Le Goncourt roumain. Un juriu studenţesc

Despre „Goncourt roumain“, proiectul la care lucrase împreună cu directorul Insti­tutului Francez, Stanislas Pierret, şi care tocmai fusese aprobat de Academia Goncourt, mi-a vorbit, la sfîrşitul primăverii, după Bookfest, Bertille Detrie. Din păcate, cei doi ani ai ei la Bureau du Livre din Bucureşti urmau să se încheie în august, şi nu avea cum să culeagă roadele efortului său. Adică să asiste juriul românesc care urma să-şi afirme, la sfîrşitul lui octombrie (cu doar cîteva zile înaintea decernării, la Paris, a Premiului Goncourt), opţiunea pentru un autor şi pentru o carte aflată pe lista nominalizărilor: le Goncourt roumain. Juriul urma să fie compus din preşedinţii unor echipe de studenţi de la cele şase universităţi româneşti (din Bucureşti, Iaşi, Cluj, Sibiu, Timişoara, Craiova) care se declaraseră interesate sa participe şi îşi alcătuiseră deja echipele – studenţi la Franceză, asistaţi de profesorii lor. Nu era o experienţă inedită. Exista deja un premiu Goncourt polonez, unul sîrb, unul libanez. Ca şi celelalte „variante“, Goncourt-ul românesc urma să-i aducă autorului premiat o mediatizare în plus, o diplomă şi traducerea, sprijinită de Franţa, a cărţii respective în România. De altfel, nici Goncourt-ul original nu este, la prima vedere, un premiu consistent în bani, suma primită […]