Vizitatorul care are în cap Bookfestul ori Gaudeamusul va fi dezamăgit de Tîrgul de la Londra, desfășurat, ca de obicei, în Centrul Expozițional Olimpia, dar anul acesta, mai devreme decît în mod obișnuit, între 14 și 16 martie: nici public cumpărător, nici cărți cu reducere, nici forfota veselă/enervantă cu care sîntem obișnuiți. În interiorul standurilor, măsuțe si scaune pe care editorii şi agenții își negociază titlurile. …
Brillante, primul roman al Stéphaniei Dupays, înalt funcționar specializat în problematica social-economică franceză și, caz mai rar, colaboratoare a suplimentului Le Monde des Livres, a suscitat la apariție un mare interes. Cartea se deschide și se închide printr-un tradițional party, pe care două firme de top, concurente în domeniul agro-alimentar, îl oferă, într-o locație selectă, elitelor lor. Între cele două party-uri, pe parcursul unui interval scurt …
Nu-mi amintesc cînd l-am cunoscut. Îi citeam cu regularitate articolele despre filme în România literară. Dar nu-l întîlnisem încă atunci cînd, în jurul meu, toată lumea se delecta cu America ogarului cenușiu. Ce titlu bun pentru bestsellerul unor generații care visau Occidentul și urmăreau cu aviditate memorialistica de călătorie, iar uneori reușeau să călătorească! Atunci n-am vrut s-o citesc nu doar fiindcă eram o fanatică …
Tragica actualitate a atentatelor m-a împins să recitesc Septembrie, cea de-a patra carte a lui Jean Mattern (Polirom, 2015), publicată în traducerea excelentă a Constanței Ciocârlie. În timpul ediției FILIT din 2014, la care fusese invitat și Jean Mattern, citisem prima ei versiune, în franceză. În mod automat, ca vechi redactor, transmisesem cîteva mici sugestii autorului, care mi-a făcut surpriza să-mi menționeze numele la final, …
Destine Fusesem avertizată că Proust este un autor „dificil“, dar, mîndră de permisul la Biblioteca Academiei, m-am afundat în lectură cu entuziasmul diletantului. A trebuit să citesc À la recherche du temps perdu la Biblioteca Academiei, în franceză, cu excepţia primului volum: el fusese deja tradus în limba romînă de Radu Cioculescu. Am avut şansa să mi-l împrumute Magda Popescu. Mi-a spus …
Goncourt este premiul care vinde cel mai bine cărţile străine traduse în România. Dar, fără el, cu cîteva excepţii – Houellebecq, Bruckner –, cititorii şi editorii români nu se arată prea interesaţi de scriitorii francezi. De altfel, nici celelalte literaturi nu stau mai bine. Cu sau fără premii, anglo-saxonii domină, cu 70-80%, piaţa europeană a traducerilor; de ce ar fi România altfel? La Tîrgul …
Despre „Goncourt roumain“, proiectul la care lucrase împreună cu directorul Institutului Francez, Stanislas Pierret, şi care tocmai fusese aprobat de Academia Goncourt, mi-a vorbit, la sfîrşitul primăverii, după Bookfest, Bertille Detrie. Din păcate, cei doi ani ai ei la Bureau du Livre din Bucureşti urmau să se încheie în august, şi nu avea cum să culeagă roadele efortului său. Adică să asiste juriul românesc care …
„Privind în urmă, amintirea îmi pare o poveste născocită.“ Aşa îşi începe naratorul, Felix K., relatarea celor şapte vieţi, plasînd-o sub zodia fabulosului. Cine poate să aibă şapte vieţi, în afară de eroii din basme? Şi, într-un fel, titlul romanului lui Jan Koneffke nu se dezminte. Acţiunea se derulează cu o viteză fascinantă, eroul narator scapă, de fiecare dată, ca prin minune din cele mai …
Din 2013, romanul cunoscutei prozatoare portugheze Lidia Jorge, intitulat Valea Pasiunilor (O Vale da Paixão), a intrat în Finnegan’s List: un select „inventar“ de cărţi europene clasic-moderne. Cum idealul literaturii este Weltliteratur, European Society of Authors şi Dutch Foundation for Literature au lansat, în primăvara lui 2008, Finnegan’s List, pe baza propunerilor făcute de un grup de scriitori europeni, selectaţi în …
În articolul consacrat romanului lui Norman Manea, Captivi, din revista Observator cultural nr. 365, 10-16 mai 2012, Claudiu Turcuş face o referinţă la cărţile mele: „Asemeni Gabrielei Adameşteanu – rescrierile succesive ale Dimineţii pierdute sau amplificarea romanescă a nuvelei Intâlnirea...“. Ediţiile din 2003 şi 2007 aleIntâlnirii, ambele apărute la Editura Polirom, sînt, într-adevăr, „amplificarea romanescă a nuvelei Întâlnirea...“. Dar Dimineaţă pierdută nu …
Tutela ICR nu trebuie schimbată printr-o Ordonanţă de Urgenţă, care întoarce conceptul de cultură română la Cîntarea României şi care are în vedere nu crearea unei imagini moderne şi atrăgătoare a ţării în străinătate, ci voturile diasporei (pentru care există deja departamente în guvern). Tutela ICR nu se poate schimba printr-o hotărîre abuzivă, care face complet abstracţie de creatorii şi consumatorii de cultură, fără riscul, …
Capitolul 24: Petrecere de adio Un cuţit îi taie somnul dimineaţa, la ora cînd geamul este încă negru. În spaţiul gol dintre vise, şi-a adus aminte. Mintea i s-a limpezit şi un aer cald o umple, îi presează arterele, îi zvîcneşte în tîmple, îi bîzîie în urechi. E neliniştea şi n-o să scape de ea pînă va adormi, …
Editorul Dimineţii pierdute în Ungaria, Imre Barna, mi-a cerut, anul trecut, atunci cînd cartea se afla în curs de traducere, să fac o prefaţă pentru cititorii maghiari. Tocmai îi spusesem că, atunci cînd am venit la el, împreună cu directoarea Institutului Cultural din Budapesta, Brânduşa Armanca, în 2007, ca să îi prezint cartea, nu eram prea încrezătoare că ea …
Apărut în această primăvară la Gallimard, în colecţia „Du monde entier“, romanul de debut al Gabrielei Adameşteanu, Drumul egal al fiecărei zile (1975), tradus de Marily Le Nir prin Vienne le jour, a avut, într-un interval relativ scurt, o receptare elogioasă în presa de limbă franceză. Şi, pentru că ni se pare firesc şi necesar să oferim cititorilor …
Cum s-a format Alain Paruit, în Franţa şi în România? Mama, Micheline-Christiane, era din nord-estul Franţei, mai precis din Ardennes (nu din Ardeal, cum s-a publicat în Apostrof, în nr. 121, printre alte inexactităţi ce mi-au fost atribuite). Tata, Endre Herskovits, era din Braşov. A plecat în Franţa, după bacalaureat, ca să facă studii de medicină, foarte tînăr …
Pentru cel mai mare (deocamdată) Tîrg de Carte din lume, cel de la Frankfurt, editorii îşi programează întîlnirile începînd din mai-iunie. Încă şi mai devreme se fac propunerile pentru discuţii, lecturi în spaţiile special amenajate sau în programul tîrgului: acestea dau vizibilitate internaţională autorilor invitaţi. Lecturile de la standul nostru, adresate unui inevitabil public românesc, nu aduc …
Aflasem că există la Veneţia un centru al nostru, dar nu avusesem niciodată ocazia să ajung acolo. De fapt nu ajunsesem în Veneţia decît cu decenii în urmă, pentru o jumătate de zi, cînd făcusem singură drumul pînă la Piazza San Marco. Italia era ţara unchiului meu, celebrul arheolog, mitul familiei, o ţară luminată de prezenţa …
Din ce este făcută o viaţă? „Mai degrabă din ceea ce nu ne amintim decît din ceea ce ne amintim“. Din scene rupte unele de altele, ba chiar şi din „amintiri fără însemnătate, banalităţi ascunse în memorie“, care nu aduc nostalgia, ci „o nelinişte vagă, transformată într-un fel de teamă, amestecată cu un sentiment de absurd“, spune, la un moment dat, spre finalul cărţii, …
Voga din anii ’65-’80 a "romanului politic" a disparut dupa ’90: nu doar jumatatile de adevaruri l-au falimentat, ci si simplismul artistic prin care ele erau vehiculate. In intunericul greu, fumegos al Plicului negru (recitit la a patra editie), in structura lui metaforica, in simbolismul hranit de detalii realiste dense, am desoperit cel mai puternic roman politic al ultimului deceniu de comunism ceausist. Tot asta …
Jan Koneffke O iubire la Tibru Traducere de Nora Iuga, Editura Humanitas, Colectia „Raftul Denisei“, Bucuresti, 2007, 290 p. „Ah, m-am saturat de acest trecut blestemat care ne trage intr-o prapastie, fara sa ne fi facut vinovati cu nimic, eu si cu tine, fata de el. Lucrurile astea s-au intimplat inainte de nasterea noastra sau nu?… Poti sa-mi spui ce as avea eu …
