LECTURI ÎN VREMURI DE AUSTERITATE. 4 cărţi, 4 autoare

Monica Lovinescu rămîne, la şase ani de la regretabila ei dispariţie fizică din această lume, un reper intelectual. În cel mai nobil sens al cuvîntului. Dar nu despre virtuţile şi intransigenţele etice ale unei femei care a reuşit să rămînă fidelă propriilor idei şi opţiuni ideologice – exemplu al unei consecvenţe asumate şi al unei libertăţi de gîndire fără paranteze – vreau să vă vorbesc, ci despre o excelentă selecţie de articole pe care această atentă cititoare şi subtilă analistă lea scris, le-a citit şi le-a difuzat prin microfoanele Europei Libere, decenii de-a rîndul. Cărţi cu articolele Monicăi Lovinescu au mai fost publicate în România postdecembristă. Dar, de această dată, avem un masiv volum, de aproape 600 de pagini, care însumează, în mod cert, o parte dintre cele mai bune cronici ale sale. Este vorba despre O istorie a literaturii române pe unde scurte. 1960-2000 (Editura Humanitas, 2014, o ediţie îngrijită exemplar şi prefaţată, cu o surprinzător de atentă şi de nuanţată perspectivă asupra gingaşului domeniu care este literatura română şi năbădăioşii ei exponenţi, de Cristina Cioabă), un volum care, în mod cert, va putea fi utilizat ca documentar critic pentru diviziile de culturali ce împînzesc anual harta intelectuală a […]