LECTURI ÎN VREMURI DE AUSTERITATE. Apocalipsa, cînd?

Nu sînt o specialistă în sfîrșituri de lume. Sau altfel de dezastre. Răul nu mă atrage, disperarea sau urîtul nici atît. Cît trăim, zic eu, e bine. Restul se poate rezolva, aranja, depăși, ignora, descurca, desluși, există întotdeauna o paradigmă românească a descurcărelii care ne salvează mereu. Să revenim la oile noastre. În fond, apokalypsis este revelație, în limba greacă, și nu Sfîrșitul Vremurilor, cum ne-am obișnuit noi cu acepţiunea biblică a vocabulei.   A curs multă cerneală pe marginea acestui subiect. Plecînd de la textele biblice și profețiile mayașe, pînă la investigațiile jurnalistice, mai vechi sau mai noi, cu tentă mistică sau de senzațional, legate de aparițiile de la Fatima și Međjugorje. Faptul că sîntem în 2012 și în România, unde avem alte priorități mult mai terestre și pedestre, chiar dacă raportarea la fel de fel de dezastre de genul Armaggedon, Sfîrșitul lumii sau Apocalipsă nu lipsesc din jargonul jurnalistic de ultimă oră – împreună cu lovitură de stat sau puci! –, mă face să fiu mult mai circumspectă dacă e să abordez un astfel de subiect.   Totuși, apariția unor cărți deosebite, atît din zona teologicului, cît și din cea a istoriei filozofiei și a ideilor/fenomenelor religioase mă […]