LECTURI ÎN VREMURI DE AUSTERITATE. Careu de aşi

Clasificarea scriitorimii române pe generaţii şi promoţii mi se pare artificială. Chiar dacă se pot găsi trăsături sau puncte de contact comune, e clar că personalitatea fiecărui scriitor îşi pune, pînă la urmă, amprenta, dincolo de combinaţiile şi socotelile contabile ale criticilor şi istoricilor literari. E clar că scriitorii sînt şi ei nişte oameni, cu bune şi rele deopotrivă, ca şi celelalte vertebrate, şi nu pot fi clasaţi decît abuziv, precum ciorapii sau tricourile unisex. Patru dintre cei mai importanţi scriitori ai ultimelor patru decenii sînt prezenţi în aceste zile cu cîte un volum care, în mod cert, va atrage atenţia celor care se ocupă în mod sistematic de sistematizarea literaturii pe „grupuri şi serii“. Este vorba despre Norman Manea, Gabriela Adameşteanu, Mihai Sin şi Radu Mareş. Fiecare cu cîte o carte de ultimă oră. Chiar dacă de facturi diferite, unele de proză (Sin, Mareş), altele de publicistică/amintiristică (Manea, Adameşteanu). Să ne oprim puţin asupra fiecăruia dintre ele şi să le prezentăm pe rînd.   Cel mai titrat dintre cei patru şi cu o frumoasă carieră internaţională este, evident, prozatorul şi eseistul Norman Manea. Cartea care ne reţine acum atenţia se numeşte Plicuri şi portrete (Editura Polirom, 2014, ediţia II-a, […]