LECTURI ÎN VREMURI DE AUSTERITATE. Cărţi frumoase, gustoase şi miezoase

Nora Iuga este o prezenţă vie. Mereu. În orice situaţie. Şi cînd scrie, şi cînd tace, şi cînd este absentă, şi cînd visează. E mereu prezentă. O anume bucurie de a trăi a ajutat-o să fie ea însăşi, aşa cum i-a plăcut. Să poarte pălării, cînd se purta basma, să-i facă cu ochiul, peste spaţiu şi timp, lui Alexandru Paleologu, care purta batistă la zeghe. O formă de a sfida contingentul, efemerul istoriei. Al timpului. Ani mulţi – poeta a împlinit recent 80, de care este altminteri foarte mîndră şi pe care-i sfidează cu eleganţă, şi atunci cînd zice că nu-i pasă – Nora Iuga a scris poezie. A tradus din limba germană, a făcut şi pe profa, şi pe slujbaşa la stat cu condică şi mers la serviciu, a făcut multe. A trăit, mai pe scurt. După 1989, Dumnezeu şi-a adus aminte: „Ia, nu mai sta aşa cuminte, scrie şi proză, du-te prin lume să vezi că se poate trăi şi altfel decît ai făcut-o pînă acum!“. Şi Nora Iuga, asemenea unui copil cuminte, a ascultat îndemnul venit de sus şi aprecierile celor din Germania, care i-au tot dat burse şi au invitat-o peste tot. Şi Nora Iuga a […]