Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
LECTURI ÎN VREMURI DE AUSTERITATE – De toate pentru toţi
- 04-12-2015
- Nr. 801
-
Cristina MANOLE
- Rubrici
- 3 Comentarii
Dintre toate cărţile pe care le aveam în vedere pentru a le comenta/re comanda, unele mai simpatice şi atractive – Băsesc, deci exist! Intelighenţie şi putere în România 2004-2014 a lui Dorin Tudoran, care-şi va găsi locul lîngă altele semnate de Emil Hurezeanu şi Radu Portocală –, altele deloc – cum să fie simpatică o carte despre Auschwitz sau despre Genocidul armean? –, m-a atras un volum care m-a cucerit total. Şi mi-a dat o stare bună, dacă ăsta ar putea fi un criteriu de selecţie a cărţilor sau o cerinţă penru o lectură participativă. E clar că nu poţi să citeşti ceva de I.L. Caragiale cu aceeaşi stare pe care o ai atunci cînd parcurgi pagini din Arsenie Boca. E clar că lecturile sînt momente strict subiective şi personale, oricît am vrea să ne obiectivăm, oricît am dori ca răceala caviarului pus pe gheaţa spiritului să nu afecteze percepţia ofertei scripturale. E clar că sînt cărţi care ne cuceresc cap-coadă şi ne dau posibilitatea (momente faste!) să reflectăm asupra multor teme. Un astfel de op mi-a fost dat să descopăr sub semnătura unui muzician. Se numeşte Daniel Barenboim. Am auzit de el, desigur, ca orice cultural român care se […]
Asemena marturii ne-ar trebui si in istoriografia romaneasca. Din pacate, Nicolae Ceausescu —- ascensiunea sa la putere ramane o necunoscuta, desi s-au facut destule filme despre viata sa privata. Dar, in afara de sprijinul pe care i la dat Ion Gheorghe Maurer ca sa ajunga in fruntea PCR, in martie 1965, alte motive – pentru care Ceausescu a fost in secretar general al PCR, sef al Statului, Conducator Suprem al Armatei, vreme de 24 de ani, cu mare priza in Occident, la inceput, apoi tot mai hulit – nu stim. El nu era un disident la Moscovei, nu era nici un stalinist, avusese anii aceia de dezghet, 1965-1971, apoi, brusc, a virat-o spre Coreea, grandomanie, si spectacole omagiale pe stadioane.
Salut apartia acestui extraordinar volum despre Beria si astept ca un istoric serios sa explice perioada Ceausescu si, mai ales, acele bruste schimbari de tactica si actiune ale lui Ceausescu.
Apropo: in 1965, Europa Libera n-avea nici o audienta in Romania, in 1977 — datorita programelor speciale facute de Noel Bernard, la cutremur, Europa Libera era un post respectat si temut, iar dupa 1980, devenise singurul post de radio cu impact la romani.
De ce? Chiar atat de infricosat era Ceausescu de Europa Libera?
si de ce Ceausescu – care cazuse prada cultului personalitatii – acceptase in 1984 ca Romania sa participe la Olimpiada de la Los Angeles, desi tot lagarul socialist, in frunte cu URSS, boicotase acea editie? a facut un gest care nu se inscria in linia celor care isi pierdusera busola…
Exceptionala! Intr-adevar, un eveniment editorial al acestui an. Felicit redactia revistei pentru faptul ca semnaleaza si mari volume de istorie, pe care le avem si in limba romana. O carte exceptionala despre abilitatea stalinismului de a rezista ca mare putere in razboi si dupa.
Apropos de Barenboim, semnalez si recenta aparitie despre „conflictul” Furtwaengler-Celibidache si Filarmonica din Berlin. Ar trebui adaugat si filmul despre penitenta lui Furtwaengler de acum cativa ani. Tumultoasa lume a muzicantilor de geniu….
Despre cartea lui Sergo Beria. Am mai spus-o, o consider unul din marile evenimente editoriale ale anului. Beria nu era criminalul cercopitec Ghenryh Yagoda – spitzerul dintr-un obscur targ evreiesc din Bielorusia, nici piticania asasina narkomul stalinist Ejov. Beria era un om inteligent si fara scrupule care A CONSTRUIT practic la ordinul lui Stalin URSS-ul ca superputere mondiala – vezi rolul descris in carte in inarmarea nucleara si nu numai. Pe mine m-a amuzat interventia d-nei Thom care citand rapoartele descretizate in anii 90 ale perchezitiilor facute de enkavedisti pe ascuns la casele (cea de la oras si datcha de la tara) gloriosului maresal Jukov – perchezitii ordonate de Stalin – arata ca idolul de azi al putinistilor furase din Germania nu mai putin de vreo 350 de haine de blana, plus nenumarate obiecte din metale pretioase. Culmea este ca Beria – si nici Sergo in carte – nu credeau in aceste hotzii.
Cartea despre adevaratul Monte Cristo: cea mai buna carte din aceasta colectie este cartea ex-kaghebistului Volodarski despre cazul Orlov si razboiul civil spaniol. Dupa ce o citesti nu cred sa mai existe cineva care sa mai admire idealismul brigazilor internationale, cand a constatat ce colcaiala de agenti enkavedisti si ghereuisti impanzise Spania, fie recrutati direct, fie de influenta (daca si Hemingway…).
Despre Patericul lui Badilita nu stiu ce sa zic: am in fatza o editie identica – coperta – dar marcata editura Adevarul. Am luat-o acum doua zile la numai 4 lei impreuna cu Apocalipsa aceluiasi Badilita de la Auchan-ul de la AFI (cosul cu reduceri). Trist, foarte trist pentru cel ce se pretinde „cititor roman”….