LECTURI ÎN VREMURI DE AUSTERITATE. Femei, femei, femei

O nouă traducere semnată de Antoaneta Ralian a romanului Doamna Dalloway (Editura Polirom, 2013) poate relansa interesul mioritic pentru una dintre marile prozatoare ale secolului al XX-lea. Nu avem o ediţie critică Virginia Woolf – de altfel, nici acelea începute la Editura Univers cu Shakespeare, Balzac sau Cehov etc. nu sînt sigură că au fost duse pînă la capăt, cred că doar un Flaubert în 4 volume s-a încheiat, dar acesta ar fi un alt subiect – însă marile ei cărţi (nu toate) de proză (plus eseuri şi jurnal) au fost traduse la noi. De prestigioase nume, dacă ar fi să-i pomenim doar pe Mihai Miroiu, Petru Creţia şi pe infatigabila doamnă Antoaneta Ralian. Recitind în aceste zile de vacanţă/sărbători romanul, am avut o revelaţie. Dincolo de ce spuneau şi alţi comentatori, şi mie mi se pare acum că Doamna Dalloway este cea mai bună carte a Virginiei Woolf. Cea mai închegată, articulată, cu materialul epic (minim, altfel, sub raport evenimenţial) valorificat la maximum. Am fugit la jurnal să vedem ce consemnează autoarea despre propria carte. L-a scris febril, repede – în general, scria foarte iute şi cu minime opinteli –, sub impulsul unei bune stări lăuntrice (iubirea împărtăşită cu […]