LECTURI ÎN VREMURI DE AUSTERITATE. Între real şi irealitate

Cîteva cărţi de o factură mai aparte mi-au atras atenţia cu asupra de măsură. Dacă romanul Skepsis al lui Stelian Tănase, început înainte de Anul Nou, l-am terminat abia acum, alte două cărţi le-am citit foarte repede. De aici şi o mică digresiune despre ce şi cum citim. Doar două-trei vorbe despre ritmul lecturii. Sînt cărţi care se citesc alene, cum este şi volumul Strămoşi pe alese, despre imaginarul genealogic, al lui Filip-Lu­cian Iorga, iar altele te obligă la o lectură sub presiune, cum, de această dată, s-a întîmplat cu amintirile de la Radio Europa Liberă ale lui Mircea Carp sau cu publicistica exuberantă şi zburdalnic-ironic-sprinţară a criticului de artă Pavel Şuşară. Exemplele se pot multiplica. De unde această diferenţă de ritm la lectură? E oferită de substanţa cărţilor sau de stările noastre lăuntrice? De cheful, bucuria şi voluptatea de a citi Apollinaire sau Michel de Gelderode – Lento assai – ori de curiozitatea de a vedea ce se întîmplă cu soldatul Bobocică al lui Nedelciu şi căţelul Bobiţă al lui Cărtărescu – Allegro vivace? Greu de fixat judecăţi definitive. Mircea Carp, distinsul şi bine-cunoscutul jurnalist de la Vocea Americii şi Radio Europa Liberă, ne oferă o panoramă a vieţii […]