LECTURI ÎN VREMURI DE AUSTERITATE. Lumea românească

Dacă nu ar fi cărţile, am avea impresia că universul în care trăim noi sau au trăit înaintaşii noştri e mai altfel decît este. Impresiile fiecăruia dintre noi, deseori excesiv de subiective, mistifică întrucîtva ceea ce, în mod cert, a fost mult mai nuanţat şi mai aproape de adevăr. Un adevăr care nu este unic şi, desigur, nu prea foloseşte la nimic, dar care merită, de ce nu?, cunoscut.   Mihai Eminescu – „omul deplin al culturii româneşti“, cum îl definea, pe bună dreptate, Constantin Noica – rămîne în continuare un reper. Faptul că manualele şcolare l-au transpus într-o cheie solemnă, iar poezia, mai ales, a pătruns în toate straturile sociale nu e chiar rău. După un lung efort întins pe decenii, început de Perpessicius şi încheiat de distinşi cercetători precum D. Vatamaniuc şi Petru Creţia, avem în sfîrşit, cu multă întîrziere, o ediţie critică integrală a operei eminesciene – de unde fiecare dintre noi poate lua ceea îl interesează. Indiferent dacă este vorba despre poezie, proză, dramaturgie sau, nu în ultimul rînd, despre publicistică, subiect gingaş şi astăzi. O astfel de selecţie din publicistica poetului apare la 165 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu, sub genericul Iubesc […]