LECTURI ÎN VREMURI DE AUSTERITATE. Prozatori din toate ţările, uniţi-vă!

– Norman Manea este cel mai titrat şi prestigios pe plan internaţional dintre prozatorii de limbă română. În România, nu are aceeaşi cotă. Păcat. Tripla identitate actuală – evreu, român, american – este o întîmplare a unei biografii care îi aparţine. Şi şi-o asumă. Ultima apariţie editorială, Laptele negru (Editura Hasefer, 2010), este un substanţial volum de publicistică. Articole şi eseuri, de diverse facturi şi pe diferite teme, la care s-au adăugat cîteva interviuri şi luări de poziţie generate cu prilejul unor intervenţii în calitate de „muncitor intelectual“. Un volum cu texte împrăştiate pe multe decenii, multe cunoscute şi deja „clasice“ – cele legate de Eliade sau Mihail Sebastian, să le spunem aşa –, altele, mai puţin circulate, apărute însă şi în alte volume de publicistică, precum Textul nomad sau Casa melcului, ambele la Hasefer, în 2006, respectiv, 1999. Nu am stat să confruntăm sumarele, dar, una peste alta, sentimentul la lectură rămîne acelaşi. Un prozator de anvergură care nu a rămas indiferent la răsucelile istoriei (colective) şi la sucelile vieţii (personale). Cititor atent – păcat că observaţii fine de lectură ce au fost cuprinse în Pe contur nu au fost reluate şi cu alte prilejuri –, dar şi un […]