Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
LECTURI ÎN VREMURI DE AUSTERITATE. Rusia şi ruşii, vodcă şi şampanie
- 23-06-2011
- Nr. 580
-
Cristina MANOLE
- Rubrici
- 3 Comentarii
Tare mi-ar fi plăcut să particip la o întîlnire între Serghei Dovlatov şi Ernest Hemingway. Să mă fac mică, mică şi să ascult cum îşi povestesc unul altuia secvenţe din viaţa lor. Reală sau imaginară. Sau cum inventează povestiri ireale cu oameni reali. Sau să-i privesc doar cum tac. Cum tac şi beau. Căci şi unul, şi altul au fost nişte băutori pe cinste. Băutori, am zis, nu cheflii. Cheflii se mai găsesc şi pe la noi, sîntem doar un popor vesel şi optimist, la noi oamenii se sinucid dintr-un prea plin, fără Weltschmerz sau alte chestii din astea. Dar aşa, trăgători la măsea, zdraveni, mai ales de tărie, vodcă sau whisky, mai rar. Şi Papa Hem şi Seriojka Dovlatov – Dovladka, cum îl alintau prietenii unei namile (1,92 m) de autor născut (mama armeancă, tatăl evreu, el produs 100% exclusiv sovietic) în URSS (1941) şi decedat în SUA (1990) – ţineau la băutură. Şi la poveşti. Spuse sau scrise. Prozele lor au un miros persistent de alcool. Am citit, nu chiar tot ce au scris cei doi, dar în bună şi mare măsură. Textele lui Dovlatov, că sînt romane sau povestiri, plesnesc de o realitate imediată. Şi de sinceritate. […]
Am trunchiat, se vede, mesajul (supra) la expediere. Incheierea este:” Paroles (inclusiv ale mele) na turbinka”
Am stat mult (cinci zile) pe ginduri daca merita sa las o urma in subsolul asta. Avem votki, tabacioc si chiar si femei (autoarea si, mai ales, Ana Politkovskaia). In mod normal/livresc ar trebui sa fim la dracu, poate ca si sintem)
\”Politkovskaia nu se ştie bine cu ce se ocupă astăzi\”. As vrea sa fiu counted out din impersonalul formularii. Eu stiu, si e pacat ca oricine scrie la o gazeta nu stie ce inseamna un model. Si-apoi, micile cinisme, balcanice ori generale, sa fie chiar de neocolit, chiar si cind ne paste vacanta si primim cantitati imbelsugate dintru acestea? Est-ce qu\’on peut rire de n\’importe quoi? Da, dar nu cu oricine/nu oricind/nu oricum, o zice pina si frantuzul.
„Bîl radilsia” pare o combinaţie hibridă intre „bîl rajden” si „radilsia” (formele pasivă si activă ale expresiei rusesti pentru „s-a născut”). Asa cum hibridă este si atitudinea noastră fată de „vecinii de care ne tot temem si îi admirăm pentru realizările culturale”. O atitudine alcătuită din 75% ignorantă, 10% teamă, 10% resentimente si, poate, 5% admiraţie (involuntară).
De aceea: „vodcă si sampanie”; „Război si Pace”; regretul că nu stim mai mult despre prezenţa lui Tolstoi la Bucuresti in 1855, si indiferenţa fată de ceea ce creatorul lui Andrei Bolconski (ca să rămanem la el) a mai gandit si scris intre 1869, data terminării romanului-epopee, si 1910, cand si-a dat sufletul in gara Astapovo.
Dar epopeea insăsi – sunteţi siguri că nu ne fascinează mai mult prin dimensiuni, decat prin forţa creatoare, faţă de care am invăţat de mult să ne păstrăm „spiritul critic”?