LECTURI ÎN VREMURI DE AUSTERITATE. S-a întîmplat în România
- 26-04-2013
- Nr. 671
-
Cristina MANOLE
- Rubrici
- 1 Comentarii
Mă mir mereu, pe fondul unei stări care mă face să nu mă mai mir de nimic, cîte cărţi pot apărea în ţara mea. Încerc să fac faţă ofertei tot mai bogate a producţiilor editoriale – fie autohtone, fie în traducere –, semnate de te miri cine, despre te miri ce. Există un soi de văicăreală legată de supraabundenţa editorială, combinată cu o stare de nemulţumire din cauza lipsei de timp şi de apetit pentru lectură. Din multitudinea cărţilor pe care le am la dispoziţie, aleg azi cîteva. Aparent nu au legătură între ele. Dar toate dau măsura unui timp, de ieri şi de azi, a lumii în care, ne place sau nu, am trăit şi, cum-necum, încă mai vieţuim. Despre ce s-a întîmplat în România, cu oamenii ei cu tot, dau seama cărţile pe care le propun astăzi spre lectură. Mai întîi, un volum ieşit din norma curentă a cititului de plăcere, un corpus de documente. Comentate şi adnotate, ele dau, prin detaliile ascunse pînă azi în arhive, măsura vremurilor în care PCR-ul şi braţul său înarmat, Securitatea, au domnit peste România. Cu tot efortul depus, cu toată strădania de a-i domina şi strivi pe oamenii supuşi unui […]
Este vorba de rubrica doamnei Cristina Manole. Critica domniei sale este un adevarat ghid de lectura intr-o vreme in care in critica literara incepe sa se prefigureze anarhia. Multele posturi TV ignora cu totul aceasta indeletnicire, cele citeva ziare nu prea au timp de ea. Apar intre timp carti interesante, in ciuda asa-zisei crize, dar cititorul „de pe strada” este dezinformat (neinformat) cu totul. Ii sunt recunoscator doamnei Manole pentru faptul ca semnaleaza titluri: „Ceata pe Tamisa” de Nicolae Stan sau „Naratiunea de a fi” de Serban Foarta (in dialog cu Robert Serban), care altfel ar ramane ignorate de cititorii din afara unor cercuri literare propriu-zise. Inca o data, sincere felicitari.