LECTURI ÎN VREMURI DE AUSTERITATE. Secvențe din viața literaturii române

Cine alcătuiește trupul unei literaturi? Scriitorii ei. Cine alcătuiește osatura acestui corp, de ieri sau de azi? Cărțile. Cine redă viață literaturii atunci cînd scriitorii, ființe muritoare, dispar? Personajele și întîmplările pe care cărțile le conservă. Despre scriitorii români, cărțile lor și personajele din ele va fi vorba în comentariul meu de astăzi. Primul căruia i-a venit rîndul la lectură a fost volumul Proximități și mărturisiri (Editura Cartea Românească, 2012), semnat de Ioan Pintea. Un poet ardelean, preot, căruia hazardul – sau cine? – i l-a scos în cale pe Nicolae Steinhardt. Cu decenii în urmă. De aici înainte – unde?, încotro? –, destinul junelui literat și slujitor al Bisericii a luat alt curs. Apoi Istoria și-a văzut de rosturile ei, puțin bănuite. Viața lui Pintea s-a legat de cea a părintelui Nicolae. Ca și de oamenii cu care s-a intersectat poetul ardelean. Ca și de cărțile și lecturile care l-au bîntuit. Despre aceste întîlniri cu cărți, oameni, de rînd sau personalități de prim rang, cu enoriași, simpli săteni și fastuoase lecturi de taină depune mărturie robul lui Dumnezeu, părintele poet Ioan Pintea. Frumoase pagini. De tot felul. Note de lectură, note de călătorie, bîntuind locuri dragi ale copilăriei sau […]