LECTURI ÎN VREMURI DE AUSTERITATE. Taclale și taifasuri

Găsindu-ne în plină vară, mai în concediu de odihnă, mai la un lichior și la o bîrfă, ca fetele, mai la o bere cu băieţii, la o terasă sau la o grădină de vară, românul e fericit. Ce face? Face ce-i place lui mai mult. Să vorbească. Trăncănește. O tacla și un taifas adîncesc chestiuni legate de fericire sau de necazuri, dau seama de sensul vieţii sau de absurdul ei, una peste alta, Weltschmerz-ul sau Weltanschauung-ul devin rezonabile și viaţa e suportabilă. Dintr-una într-alta, dintr-o snoavă într-o istorie, mai o vorbă, mai un SMS, mai un șpriţ, mai o convorbire telefonică, din te miri ce se nasc poveștile. Adunate în timp și răsfirate în spaţiu, devin cărţi. După cum și urmează. Gheorghe Florescu, pînă mai acum cîţiva ani, era doar un cunoscut cafegiu din București. De cînd i-au apărut, acum la o nouă ediţie, Confesiunile unui cafegiu (Editura Humanitas, 2014, cu o postfaţă simpatică şi confesivă scrisă de Vali Florescu, cea care se dovedește chiar contributoare la nașterea opului de faţă, spre bucuria multora dintre noi, cititorii), Gheorghe Florescu s-a transformat în autor. Este un personaj public căutat de televiziuni, omul dă interviuri cu ghiotura și vorbește cu nemiluita despre […]