LECTURI ÎN VREMURI DE AUSTERITATE. Teroarea şi cuvintele

Mi-am făcut o nouă prietenă. Nu ne-am văzut niciodată, nu ştiam nimic despre ea pînă acum cîteva zile. I-am citit, mîna hazardului, aşa cum se întîmplă (uneori?/deseori?), o carte. Şi am fost realmente tulburată. De ceea ce a scris, apoi, de ceea ce a făcut în această viaţă. În care (uneori?/deseori?) nu prea ştim ce să facem. Autorea cărţii, noua mea prietenă, se numeşte Barbara Demick. Este jurnalistă. Lucrează pentru Los Angeles Times, un prestigios cotidian american. Este şefa biroului de la Beijing, după ce mulţi ani a fost la Seul. Sau a umblat prin lume, urmărind, trasmiţînd şi comentînd evenimente (grave) din lumea contemporană. În timp real. Cartea de faţă, scrisă în 2009, este o zguduitoare mărturie despre viaţa oamenilor din Coreea de Nord. Un vestigiu anacronic al regimurilor criminal-staliniste care s-au spulberat unul după celălalt. Cartea se numeşte Nimic de invidiat. Vieţi obişnuite din Coreea de Nord (Editura Meteor Press, 2014, traducerea din engleză de Mihai-Dan Pavelescu) şi panoramează, de aproape, universul cotidian al unei dictaturi în relaţia directă cu supuşii săi. În primul rînd despre oameni este vorba. Avem o carte nonfiction care îmbină mărturiile unor refugiaţi din Coreea de Nord cu impresiile culese de autoare la […]