LECTURI ÎN VREMURI DE AUSTERITATE. Timp şi memorie

Alice Voinescu este un nume insuficient cunoscut marelui public. Dacă ieşim din ghetoul cultural de azi – doar cei de o anumită vîrstă, direct sau prin intermediari, mai ştiu/au citit cîte ceva despre această minte strălucită a culturii româneşti –, numele Alice Voinescu nu ne spune nimic. Într-o lume intoxicată, zi de zi, de aventurile existenţiale ale unei mediocrităţi agresive cum este un anume Gigi Becali sau de mondenităţile matrimoniale ale unei vedetuţe TV precum Andreea Marin, este trist să facem astfel de constatări. Dar nici nu le putem evita, cu resemnarea de rigoare.Un Jurnal (Editura Polirom, 2013, ediţie – excelentă – îngrijită, evocare, tabel biobibliografic şi note de Maria Ana Murnu, prefaţă – călduros evocatoare – de Alexandru Paleologu) ar putea relansa, cît de cît, numele acestei femei de excepţie. Născută în 1885, la Turnu-Se verin, moare în 1961, la Bucureşti. Cu un doctorat în filozofie despre şcoala neokantiană de la Marburg – susţinut la Paris, în 1913 –, se căsătoreşte cu avocatul Stelian Voinescu în 1915. Este momentul crucial al vieţii ei. După refuzul de a urma o strălucită carieră universitară în SUA sau Franţa, carieră pentru care avea toate atuurile, preferă să devină profesoară la Conservatorul de […]