Legea Capitalei – o perspectivă urbanistică

În ultimii 10-12 ani, în preajma anilor electorali sîntem asaltaţi de tot felul de iniţiative legislative prin care ni se promit rezolvarea unor probleme fundamentale şi, desigur, un viitor mai bun. Din patru în patru ani, aleşii noştri au momente de inspiraţie, în care găsesc soluţii miraculoase, care pot conduce la remedierea subită a defectelor de funcţionare din varii domenii ale societăţii româneşti postdecembriste. O chestiune ce revine cu o ritmicitate obsesivă este cea a organizării administrativ-teritoriale. Sînt puse de regulă în discuţie decupajul regional şi tema spinoasă a regionalizării şi este abordată în forme variate problematica organizării Capitalei cu sau fără zona sa de influenţă metropolitană. Ca motivaţie a unei necesare reglementări normative, sînt invocate ineficienta administrare a teritoriilor şi cea a resurselor disponibile. Această problemă este ca un foc ce mocneşte şi este reaprins de suflul accelerat al politicienilor cuprinşi de febra alegerilor, după care se stinge iar, odată cu liniştirea postelectorală. Actualul proiect pentru o „lege a Capitalei“ trebuie pus în contextul mai larg al problemei sus-amintite, mai ales că deja se vorbeşte şi sînt lansate pe piaţă simultan noi versiuni de reorganizare administrativ-teritorială la nivel naţional. Chestiunea organizării administrativ-teritoriale Reorganizarea administrativă pe diferite paliere teritoriale a […]