Legea Educaţiei şi reformele lui Boc

De cînd este primăvară şi capitalism, cum arde soarele niţel mai tare, încep revendicările sindicale. În toate ţările lumii, unde tancurile nu trec peste trupurile celor care încearcă să protesteze şi să solicite guvernelor diverse măriri salariale, joaca cu „Huo!“ şi „Jos!“ a intrat deja într-o veche tradiţie. Aşa că noile mişcări stradale organizate pe plaiurile unde se cultivă doar micşunelele şi legumele vin din Spania şi Olanda – destul de timid, altminteri, între noi fie vorba –, de sindicatele neaoşe se combină şi se conjugă fericit cu toate proiectele de lege iniţiate de Administraţia Băsescu-Boc. Reforme peste reforme, reformări peste reformări sînt aruncate pe piaţa comentariilor şi a bombănelilor autohtone, pentru a da impresia de activitate şi de multă muncă în folosul Naţiunii şi al Ţării. Astfel, sînt puse la fezandare publică fel de fel de noi proiecte de lege, ultima dintre ele fiind Legea Educaţiei, dezbătută în cadru simandicos oficial şi cu „partenerii sociali“ – ce duios sună, între noi fie vorba –, şi cu experţii din Comisia Prezidenţială, şi cu miniştrii de Resort, adică cei ai Învăţămîntului şi cel de Finanţe. Căci reforma sistemelor, atît de des invocată (Educaţie, Sănătate, Justiţie etc.), trenează de multă vreme, dincolo […]