Leviatan. Despre turismul cultural

„…poţi să mănînci ce n-are sare fără sare?“ Cartea lui Iov, cap. 6, v. 6 Înainte de toate, Leviatan păcătuieşte prin a fi un film previzibil. Nikolai e un bărbat între două vîrste, cu nevastă şi copil dintr-o căsătorie anterioară (băiatul n-o place pe soţia tatălui lui şi nu-i poate spune „mamă“), tustrei stabiliţi într-o localitate obscură din nordul îndepărtat al Rusiei. Nikolai deţine o casă şi un atelier auto pe o bucată de pămînt aflată în litigiu cu primăria oraşului. Şi acesta este principalul conflict al filmului: lupta acestui cetăţean onest de a-şi apăra drepturile în faţa unor autorităţi abuzive, reprezentate de un primar corupt şi nemilos. În ajutorul lui Nikolai vine prietenul lui, Dmitri, avocat din Moscova, un tip elegant, manierat, încrezător doar în fapte, uns (aflăm destul de repede) cu toate alifiile. Încă de la apariţia acestuia, e destul de evident că vom asista la un adulter. De cum îi vezi mutra primarului (mic, îndesat, beţiv scîrbos), e destul de evident care vor fi şansele lui Nikolai. De altfel, toate personajele din film, fără nici o excepţie (dacă există, nu mi-a rămas în minte) sînt schematice. Şi prietenii lor de familie – poliţistul tîmp de la circulaţie […]